Azi vreau să spun mai mult... Mi-e lumea mare
Și stropi din ea să cânt îi întrupez;
Pun haine de lumină și culoare,
Încât un sens, altcum, să desenez!
E scrisă și se scrie-ncontinuare -
Se generează-n câmp de trandafiri,
O aură din răsărit de soare
Și-un înțeles din florile cu spini...
Te-nțeapă doar ce tu, nemuritorul,
Mai vrei să crezi că-n tine a murit
Că parte ești doar din pământ, și-acolo
Toate se duc... Un vis despre sfarșit!
Nu-i lumea noastră, pasăre măiastră?!
Mai sus, mai tare, mai intens conține
De-ți faci în liniște - ca o fereastră,
Să se deschidă-n ea ziua de mâine
Când fără luptă într-aici și-acum,
Fără de legi rigide-n plinul lor,
Te-așează la picioarele credinței
În care de Întreg îți este dor;
Un dor de tine, de făptura-ți pură,
De scrisul ce e adevăr de Sus
Și înțelege că-ntr-a ta scriptură
Nicicând final, în literi, nu s-a pus!
Se mistuie de frământare noaptea,
E de plecare-n tine și ai vrea
Mișcarea asta, parcă "blestemată"
Să te tot cheme, zilnic, înspre ea:
Să-ți fii aproape în concentric sensul,
Să te resorbi din multe risipiri...
Ahh, Doamne, de exiști si de-ți stii sensul,
Predă-mi-l mie-n flori... de trandafiri!
Shanti Nilaya
Mai multe poezii găsiti aici :
https://www.facebook.com/shanti.nilaya.96
