Eliana Popa
Strămosii tăi ti-au pus cunună
De lauri, scumpă Românie
Dar noi urmasii lor din urmă,
Ti-am dat-o jos cu silnicie !
Si ti-am tesut năframa mortii,
Abandonată esti ca Iov
In casa ta stăpâni sunt hotii
Si cei ce-ti scriu un fals hrisov !
E somnul greu al nepăsării
E dezbinare intre frati
Numai răzbate cânt' de bucium
Nici corn de lupta, din Carpati !
Nu mai avem flăcăii vrednici,
Nici voievozii ne-nfricati
Că ne-am făcut cu toti netrebnici
Si lui Mamona stăm plecati !
De ne-am trezi si noi odată
Ca să păzim acest pământ
Si ne-am unii in gând si-n faptă
Si-am pune-n noi răsadul sfânt !
Răsadul dacilor din care
Te-ai ridicat, popor frumos
Increstinat de-un Sfânt Apostol
Si botezat intru' Hristos !
In sangele ce-a curs din veacuri,
Sfinti mucenici te-au botezat,
De-ale păgânilor atacuri,
Bravi voievozi te-au apărat !
Azi stau la straja ta fricosii,
Poporul tău s-a risipit,
Se roagă sus, in cer strămosii
Si Brâncoveanu stă mâhnit !
Intoarce-te acas' române,
Cât inca ai o tară a ta
Aici e cea mai buna pâine,
Chiar daca viata ti-e mai grea !
Aici ti-ai ingropat strabunii,
Aici te-ai botezat cândva,
Te cheamă lacrimile mumii
Te striga amintirea sa !
Te cheama casa bătrâneasca
Unde-ai crescut cu-aceeasi pâine,
Ce n-o mai vrei..că-i româneasca
Pe la străini sunt pite bune !
De cate ori te-ngenungheaza,
Povara dorului, române ?
Si sufletul iti lăcrimează
Ca n-ai durerea cui o spune ?
Sa fie mai presus de suflet
Si mai presus de tara ta,
Valoarea banului cel putred
Si teama de-a nu-l mai avea ?
Si daca tu nu vii acasă
Ci pribegind rămâi in lume,
Vei fi ca pleava cea frumoasă
Si risipit vei fi, române !
Atunci vei mostenii blestemul
De la strămosii adormiti
Vei pierde ca Adam, Edenul,
Lăsat de sfinti tăi părinti !
