Astăzi e mai cald afară
Şi-i real nu-i păcăleală
Mult dorita primăvară
Reapare cu sfială
Iarna care-a fost mai lungă
I-a furat tot mărţişorul
Şi-acum soarele -o alungă
Încălzind din plin decorul
Prier vine cu puterea
Tronu-i verde să-l păzească
Prin natură învierea
Rostul vieţii să-şi pornească
Aliindu-se cu vântul
Care suflă clada-i boare
Spre zăpada ce pământul
Subţiată o mai are
Ceas de ceas tot mai puţină
A rămas ca o nălucă
Ce încearcă să se ţină
Prinsă-n iarna ce-i pe ducă
Neputând să mai rămână
Se topeşte resemnată
Prin apa ce-n sol şi -o mâna
Făcând iarna terminată
Bolta cerului senină
Lasă razele de soare
Prin căldură şi lumină
Mângâierea să-şi coboare
Peste pomi ce-n aşteptare
Muguri şi-au deschis uşiţe
Să iasă boboci de floare
Printre crengi şi frunzuliţe
Pe pământul ce-n zbicire
Iarba creşte în tot locul
Plante state -n adormire
Îşi deschid timid bobocul
Brebenei şi viorele
Împânzind din plin câmpia
Când duci ochii către ele
Să-ţi trezească bucuria
Toate trec prin blândul verde
Ce privirea-l suprapune
Gând nostalgic ce se pierde
Noi speranţe-n loc a-ţi pune.
Sunt dorinţele avute
Ce din suflet liberate
Ies decorul să-l sărute
De prin inimi uşurate
Eu cuprins de-a mea visare
Las privirea să-mi cuprindă
Simţind zâna cum răsare
Dintr-a apelor oglindă
Plete -i cad, pana pe umeri
Crengi din salcii împletite
Anii neputând să-i numeri
Că n-ai vârste potrivite
Cea mai tânăra fecioară
Mereu dulce şi frumoasă
Ce natura şi-o coboară
Ca pe-o fată arătoasă
Mi-o întâmpin cu dorinţa
Şi-o alint cu pana-n mâna
Ca să-mi intre în fiinţă
Cât o vrea ca să rămână
Spre a-i dărui tandreţe
Cât i-e rostul ca să steie
Că- mi este etern febleţe
Ca şi-o magică femeie
Tuturor să vă intre în suflet..!
Ca o zână dulce a iubirii..
ANDREI BOTOŞANU
Buc. 01. Apr.2013
