LASĂ-NE DOAMNE...

 

Dorin Dumitriu

Şi zilele care-mi rămân
Tu Doamne, fă-mi-le uşoare,
Lasă-mi mândria de a fi român
Şi satul Doamne, care parcă moare !

Mai lasă-n capătul de drum
Casa cea veche unde-am stat,
Să văd pe coşuri ieşind fum
Şi mulți copii ce pleacă la urat !

Mai lasă-i Doamne pe bătrâni
Că s-au zbătut să-şi crească pruncii,
Şi te-aş ruga să-i mai aduni
La o povarnă la făcutul țuicii !

Lasă-mi ceva din ce a fost
Să amintească țara mea şi neamul,
Că parcă astăzi nu mai are rost
Să îți ridici în curte steagul !

Şi adu Doamne înapoi toți fii
Ce au plecat pe rând din țara lor,
Că au rămas bătrânii şi copii
Ce plâng în urma lor de dor !

Şi-n ziua sfântă a unirii
Să strângi din lume toți românii,
Că-s rătăciți prin colțurile lumii
Şi prea amar i-au umilit străinii !

autor.
Dorin Dumitriu..
Sursa foto Cirdan Simi

ZĂPADA SFÂNTULUI ANDREI

Felicia Feldiorean

Vă scriu în noaptea Sfântului Andrei
Când primele ninsori au prins să cadă,
V-aduc un rai cu soare şi crâmpei
V-aduc o rugăciune pe zăpadă.

Eu vă colind în nopţile cu stele,
Eu vă colind de viaţă şi de stea,
Mă dor toate credinţele rebele
V-aduc dorinţa de a mai visa...

E iarnă peste brazi şi peste viaţă
E iarnă peste sufletul meu gol,
E iarnă peste satele din ceaţă
E-o simfonie întrun si bemol.

Eu vă aduc un dor de libertate
Eu vă doresc s-aveţi colind frumos.
Se-aud din nou colindele în sate
Şi ultimul colind etern, duios...

Întro seară magică în care ninge atat de liniştit
încât se aud şi stelele crescând