Cu sufletul împuns de spinii vremii..
Așa văd astăzi...România..
Acesta-i adevarul frații mei...
Primează astazi...furtul...minciuna si fătărnicia ..
Era odată o Românie...
Atâta de frumoasă. ..
Azi...e bătrână...tristă..plânge..
Si de copiii ei este ...uitată...
Trăiește...taraindu-si trupul..
Mușcat....de hoții vremii...
Azi.....fără de rusine își țin discursul..
Fatarnici..nesimțiți.. iude ..misei..
Așa că ce câștigă...ce foloase are..
La ce ii folosesc așa multe...urale...
Când Romania-i tristă...înfometata..
Pe chipul ei... azi poartă...mască..
Mă doare...sufletul imi plânge...
Când imnul țării il ascult...
Trezeste-te ...deșteaptă-te române...
Cuțitul la os ..deja... a ajuns...
Maria Pintican...
