De dorul lor tresar și-n somnul unei nopți
În ei văd viitorul poruncii împlinite
Că neamul nu se stinge și merge înainte
Stau cu îngrijorare din zori până-n amurg
Și ochii-n bucurie după ei se scurg
Privesc la ei și-i văd cum cresc așa de iute
Și uită de amarul zilei și al vieții trecute
Cu drag privesc la îngerescul chip
Ca niște copii , cu ei se joacă în nisip
Își fac și planuri , le înșiră pe-a gândului listă
A dispărut orice durere , fața nu le mai e tristă
Uită de ei , parcă nici nu mai sunt în viață
Când nepoții-și arată nevinovata față
Fiorii de iubire , tresar și se întind
Când îngereasca față în ei o văd zâmbind
Inima le este dor și sufletul foc
Și zbucium au în ei și stare n-au deloc
Cu ochii la ei , parcă trăiesc un vis
Urechea le e trează și ochiul deschis
Când în pătuț , la somnul lor privesc
Simt zborul cum îi ia și-n aer plutesc
Deși-s bătrâni , dar simt că se simt bine
Când din nepoți răsar , numai clipe senine
Șoapta iubirii lor , în adânc de suflet stă ascunsă
Dragostea pentru ei , dă bunicilor o stare nepătrunsă
Sunt fii din fiii lor , din stirpe strămoșească
Și pentru ei se roagă la slava cea cerească
Au dat bunicii , din iubire , în mințile nepoților
Și trec mult mai ușor prin greul amintirilor
Din când în când , mai vine și tristețe
Că ei se vor duce până nepoții ajung la tinerețe
Dar , asta-i legea firii din veacul veacului
Prin care hotărâtă-i soarta omului
Bunicii nu sunt morți , chiar de nu trăiesc
Dacă pe pământ , nepotii-i pomenesc
Bunicii nu sunt morți , chiar de-s în mormânt
Dacă nepoții lor , trăiesc pe-acest pământ
Nepoții sunt urmași și neamul nu se frânge
Și dăinuirea lui , din lume nu se stinge.
23 august 2018
Preot Ion Predescu
