Lecție de viață...

                       

Cu ochii negrii ca mura...
Îmbrăcată..sărăcăcios
Priveste micuța prințesă....
Doamne...ce zâmbet frumos..

O întreb..ce faci aicea pe stradă...
De ce singură ...esti..
Unde ti-e mama ..copilă...
De ce stai aici și cerșești?

Cerșesc... fiindcă acasă m-asteapta..
Cei.... trei fratiori...
Eu...le duc pâinea pe masă..
Măicuța mea-i printre nori....

A venit Dumnezeu ...într-o seară..
Când noi dormeam ...obosiți...
Si-a luat-o pe mama de-acasa..
Acum ...e acolo-ntre sfinti....

Si stiu că mereu mă privește..
De-aceea zâmbesc tot mereu..
Măicuța să nu se întristeze ..
Să nu stie că mie... mi-e greu...

O durere pe suflet ...m-apasă
Și lacrimile nu le pot stăpâni ..
Doamne...copila asta... orfana...
Poartă pe umeri crucea vieții.

Și deși e grea și o doare..
Zâmbește...neîncetat...
Ce drept mai am eu ...Părinte..
Să mai plâng. ...vreodat?

Mă îndepărtez în tăcere..
Cu lacrimi pe obraz...siroind..
Întorc în urmă....capul cu durere..
Copila mă privește.. zâmbind.

 
O lecție ...o lecție de viață..

Învățată de la un copil orfan..
Zâmbește...si când crucea te apasă..
Zâmbește...nu te costă nici un ban.

Maria Pintecan...

Ma întrebi de m-as întoarce ?

 Ma întrebi de m-as întoarce
Azi în anii tinereții?

Drept să spun nu prea mi-ar place
Să repet corvoada vietii.

 
De greșeli mi-am făcut stocul

Și n-aș vrea să mai fac alte,
Dar aș vrea să am norocul
Să le dau uitării toate!

 
Timpurile ce trecură?
Mulțumesc nu le mai vreau!
Oase rupte, alergatură ...
Îmi doresc să... mai și stau!

 
Îmi doresc timpu-nainte!
Cât mai lung dacă se poate!
La nepoți să fac placinte,
Să am timp și de o carte.

 
Să mă plimb în lumea largă,
Să văd ce nu am văzut
Viața, asta! mi-ar fi dragă!
Nu s-o iau de la-nceput.

 
Vreu timpuri mai liniștite...
Să privesc cum crește Iarba,
Pe întinderi nesfârșite !
Și să uit ce este graba.

 
Poate-aș vrea să mă întorc...
Puțin prin copilărie!
Cu amicii să fac cerc,
Să râdem de-orice prostie!

 
Să-mi mai văd mama și tata,
Chiar de ar fi să mă mai certe!
Să le spun ca:-Uite gata!
Am să pun mâna pe carte.

 
Și să-i strâng în brațe tare
Că mi-a fost așa de dor
Ca-au plecat în depărtare
Și nu-mi e deloc ușor.

 
În rest Doamne-s mulțumită!
Să-mi întorc anii n-aș vrea.
Nu mă dau încă bătută,
Și m-ă-mpac cu vârsta mea.

~Marinela Nichitovici Popa~