Unde să te-ascund copile ?

Marusia Ciabrun

Unde să te-ascund copile,de năpasta acestei lumi ,
De primejdii ,și de boală ,dar de oamenii nebuni ?
Unde este locu-acela ,care te-ar feri mereu ?
Am să te așez prin rugă ,la pieptul lui Dumnezeu !

Te-am luat cu braț nevrednic ,să te-așez cu gănd pios ,
Pentru tot restul vieții ,lăngă sânul lui Hristos !
Maica sfântă -ți steie alături ,orice trudă-ți ușureze ,
Îngerii lui Dumnezeu ,
pururea să te vegheze !
Eu mă simt neputincioasă !În aceste împrejurări ,
Cănd vin boli necunoscute ,
molime ,din patru zări !

Dar sunt mamă ,pentru tine , preaiubitul meu odor ,
Și -aș fi-'nstare să-ți dau totul ,să-mi dau viața ,și să mor !
Unde să te-ascund copile ? De necazuri, de durere ,
Cum să-l rog pe Dumnezeu ,în această neputere ?
Căci strigat-am din picioare ,iar apoi îngenunchiată ,
Și îmi pare că mi-e ruga ,undeva ,
neascultată !

Și se sting copii lumii ,și ne mor pe rând părinții ,
Parcă nu aude Domnul ,și nu mai aud nici sfinții !
Și-aș urla cum urlă lupii ,doar să știu că-s auzită ,
Și e lumea sănătoasă ,de molimă lecuită !
Și-aș urla cum urlă vântul ,printre crengile pădurii ,
Doar să știu, c-așa aș pune capăt ,bolilor și urii !
Unde să te-așez copile ? Care loc e mai dosit ?

De păcate și de rele ,pururea să fi ferit !
Să-și găsească pacea drumul ,către tine ,și norocul ,
Unde să te-ascund copile ? Tatăl sfănt să-ți fie locul !
El să -ți fie ascunzișul ,scutul și reazemul tău ,
Măna lui să te -ocrotească ,să te apere de rău !
Eu ,o mamă păcătoasă ,
înaintea lui te-am pus ,să de apere de rele ,în numele lui Iisus !

Autor
Ciabrun Marusia

Facebook ...

                       

„Toată lumea își postează pe Facebook nefericirea, suferința, singurătatea, dar, mai ales, fericirea. Aproape, fără să vrei, ești invitat în viața omului. Toată viața asta expusă cu o anumită agresivitate este în contradicție totală cu intimitatea. Fericirea, ca și nefericirea, ar trebui să aibă ceva tainic, intim, deoarece, în acele momente de trăire maximă, înveți anumite lecții. Facebook a devenit ca un drog. A creat dependențe periculoase. E un fel de spălat rufele în public, un loc unde plătești polițe celorlalți, îi pui la punct pe cei care nu au aceleași idei ca și tine. E locul unde îți faci fani, aduni like-uri, te lauzi. Pentru mine, Facebook a devenit obositor. Intimitatea și decența nu au nimic de-a face cu Facebook.

Noi nu trebuie să devenim un instrument al internetului. El este un instrument al nostru. Îl folosim pentru a promova un loc, o carte, un eveniment. Atât! Aveți prieteni, vizitați-i! Întâlniți-vă cu ei, râdeți, vorbiți, beți cafea sau ceai, bucurați-vă de viață! Nu acceptați lumea virtuală. Pur și simplu suntem împinși spre deverbalizare. Relațiile umane sunt electronice. Totul este pe Facebook. Toată lumea știe ce am mâncat ieri, de ce firmă e cămașa mea. De ce trebuie să arăt mașina mea, aparatul de cafea? De ce trebuie să ne afișăm? De ce nu pune nimeni pe internet cum se roagă? De ce numai fuste, rochii, blugi? De ce numai soare, plaje, vacanțe? 

Oameni buni, numai cu asta am rămas? Pentru ce atâta aroganță și mândrie? Haideți deja să luăm cina pe internet. Atât. Nu iubiți lucrurile acestea.
De-aș posta mii de citate pe Facebook, dar nu citesc măcar două cărți pe lună, făcutu-m-am bec fără filament și clopotar făr-de-preot.”
( Protos. Hrisostom Filipescu - „Dragostea naște dragoste” )