Un om...

Motto: "Privilegiul vieții este să devii cine ești cu adevărat .” – Carl Jung

Suntem trecători în această viață,

Ce uneori ne încearcă, dar ne și răsfață!

Suntem precum umbra unui nor pe pământ,

Purtați de vânt.

Precum norul ce hrănește

Tot ce sub soare crește,

Menirea noastră este cât trăim,

Mai buni să fim, să dăruim.

Viața noastră, vis scurt și trecător,

Ce pe pământ e călător,

Va lăsa urme ce nu vor pieri ușor,

În sufletele rămase, pline de dor.

O inimă plină de iubire,

Va lăsa o blândă și frumoasă amintire.

Pentru unii, când vom pleca, într-un final,

Trecerea noastră poate părea un lucru banal.

Dar ce vom lua cu noi va fi cu adevărat,

Doar ceea ce în inimă am adunat și păstrat.

Phy

Berlin, Germania, miercuri, 17.09.2025, ora 7,35÷7,45

Suntem deja uitarea

  

Motto: "Un subiect cu mai multe feţe.

Oare de bucurie, sau tristeţe?"

 

Suntem deja uitarea ce vom fi,

Şi … mereu, astfel, vom deveni.

 

Cu toţii vor uita

Ce am fost, noi, cândva,

Atunci când prezenţa noastră va dispărea,

În neant, undeva.

Efemerul din noi,

Va sălăşlui mereu printre voi,

Ce la rândul vostru veţi deveni

Efemeri, într-o bună zi.

 

Întrebarea care se pune,

În mod evident, aş spune,

Dorim amintirea să ne rămână

Pe a timpului strună?

Sau dorim să dispară

Urma noastră, dulce - amară?

 

A fi …

Sau a nu fi,

Se întreba cineva,

Cândva.

Eu vă întreb cum e mai bine,

Pe struna timpului ce vine:

Uitaţi

Sau amintiţi

Să fiţi.

Cum doriţi?

Ce lăsa-ţi după această viaţă,

Pe care, poate, o consideraţi măreaţă?

Uitare sau amintire,

Pentru a voastră cinstire?

De fapt, ce aţi făcut

În timpul ce se scurge mut,

În timpul ce vi s-a dat,

Acum, şi nu în alt ev minunat?

Ce aţi realizat

Atunci când veţi fi plecat?

 

Uitare sau amintire,

Voi hotărâţi ce veţi fi în viitorime!

 

Φ

Timişoara, 26 mai 2015, ora 9⁴⁰-9⁵⁰