Există o modalitate sigură de a gestiona idioții.

De-a lungul vieții mele, am primit o mulțime de critici. Îmi amintesc când oamenii au început să-mi spună că nu am talent! Apoi, când a venit succesul, au fost cei care au început să mă critice pentru cărțile mele - prea optimiste, prea pesimiste, prea mediocre! De-a lungul timpului, am înțeles un lucru.
Nu este obligatoriu să răspunzi tuturor, nu este obligatoriu să vorbești cu toată lumea și nici nu este obligatoriu să te lași atras în conversații proaste. Când te confrunți cu un idiot, amintește-ți să faci un lucru: respiri. Amintește-ți cine ești, de unde vii, unde te duci. Amintește-ți să respiri când viața se grăbește, când te grăbești, când spațiile din jurul tău par să se strângă. Respiră înainte de a vorbi, pentru că vorbele au nevoie disperată de aer curat. Și mai presus de toate, bucură-te de un lux pe care doar puțini îl cunosc astăzi: luxul tăcerii.

Tăcerea nu este goală; este plină de răspunsuri. Numai atunci când ești capabil să taci, evitând certurile inutile, îți demonstrează inteligența și înțelepciunea. După cum spunea marele De Crescenzo: „A tăcea nu înseamnă că nu am nimic de spus sau că ceea ce văd mi se potrivește. Tăcerea mea înseamnă: «Am descoperit cine ești și nici măcar nu meriți atenția mea».”

Autor: Umberto Eco