Picătura

Dedicata fiului meu Alexandru

Ceruită-i picătura soarelui în răsărit,
Un oștean și-a pus armura și-nspre tine a pornit.
Are-n tolbă multe vise, aurite-n primăveri,
Astăzi parcă înflorirea-i mai frumoasă decât ieri.

Piscul muntelui așteaptă pașii să-l cutreiere,
Iarba verde crește dreaptă, noaptea-i cântă un greiere.
O furnică duce-n spate, un grăunte și ceva,
A uitat de atâta trudă să se bucure și ea....
El, oșteanul, le admiră și se bucură mereu,
A primit în dar Iubirea, rază dintr-un curcubeu.
Ursitoarele, se pare, ruga Mamei au ascultat
Și-i purtat pe valul care marea l-a îmbrățișat.
Din podoabele acestea, dalbe flori și diamante,
Pentru toate este-o vreme, să ai țeluri cât mai 'nalte.
Să bei roua dimineții dintr-o cupă de cleștar,
Viața ta, dulcea ca mierea, de amar să n-ai habar!

13.08.2014
foto internet
Camelia Cristea

Mă întorc

 

Mă  întorc din mine..., uneori acasă
Și țipă vremea-n rama de argint,
O frunză galbenă e scuturată
Și se revoltă zeii din Olimp.

Pe clanța ușii tremură rugina,
Și-n balamale cuvinte-au înghețat,
Pe un perete cresc firesc liane
Nu am găsit nimic din ce-am lăsat.
Părinții mei sunt umbre mergătoare,
Dar au în suflet flacără - lumini
Și ochii lor e-un cer în sărbătoare
Când pruncii toți în brațe și-i mai țin.
Mi-e inimă brăzdată cu un clește
Încins în focul depărtării, pervertit,
Cam toate... încep cu - “a fost și nu mai este”
Și-n țarină se doarme la sfârșit...
Mai port pe umeri zdreanța regăsiri,
Cu flori și buruieni, din loc în loc,
E dulce amară clipa regăsirii,
Copile unde ești? Vreau să mă joc!!!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1406812100.html
foto Internet
Camelia Cristea