Pierde -mă !

Pierde -mă în câmp cu floare, într - o zi de sărbătoare, 
Să gândesc că am visat, toate ce s - au întâmplat !
Și trezește -mă în zori, sub un maldăr de ninsori, 
Să mă văd neprihănită , fă - mă vin, frânge -mă pită !
Lasă - mă în lan de grâu, să înalț păreri de rău,
Coseste -mă și m - adună, să rămânem împreună ,!
Treieră -mă - n grâu curat, c - am fost snopul de păcat !
Pierde -mă acum în vară, să mă nasc la primăvară,
Ghiocel ori lămâiiță , să mă văd din nou fetiță ,
Veselă, cu capu-n nori, să culeg roua din flori !
Lasă - mă în câmp cu floare, să adun gânduri din boare,
Cu capul pe -un mușuroi, până - n ziua de apoi!
C - am vorbit de a ta slavă , și câmpului de otavă,
Omului i-am spus mereu :încrede -te-n Dumnezeu!
Caută - mă - n așternut, și așează -mi -te scut,
Piatra mea de dolomit ,dragă ca un mărgărit!
C - am văzut că fără tine orice -aș face nu e bine,
Dar când știu să mă smeresc în tot locul te găsesc !

Autor
Ciabrun Marusia 

Măgarul între oi

Într -o stână oarecare,
Ajutor de păcurar,
Proptit bine pe picioare,
Trăia bine un măgar.

Colindase școli înalte
Era tare educat!
Știa coada cum să-și salte
De…., un tip emancipat!

Se plimba fudul prin turmă,
Surâzând superior.
Nu-și făcea nici o problemă
În privința oilor.

În umblarea lui prin stână,
Tot zicea cântarea sa
Ce-o știa de-o vreme bună:
Ihahaaa, ihaaa, ihaaaa…

Sta cu botul prin gunoaie,
Tot ciulini uscați mânca
Seara, zerul din copaie
Bea... și apoi, se culca.

Când și când, la deplasare,
Lua în spate un samar
Ce-l ducea cu nepăsare,
Fără a-l simți, măcar.

De un timp, porni să creadă
Ca ar fi fenomenal!
Cum să pui să facă treabă,
O splendoare de măgar?

Într-o seara, stând prin stână,
Când păstorii ce doreau
Ca sa facă brânză bună,
Laptele la foc puneau,

Curios ca toți măgarii
Care vor doar ce e bun,
Procedând ca demnitarii,
Vâră botul in ceaun.

Sar ciobanii să-l gonească
Împingând vârtos în el.
Ți-ai găsit! Să se urnească,
Din ceaunul căldicel?

Strigă tare toți ca unul,
Nu cumva să vâre botul,
Dar măgarul, ca nebunul
S -a smucit. Răstoarnă totul!!!

Eeei ..păstorii au și bâte…
Ce l-au luat la măsurat!
A fugit, ca prins de streche,
Până-n margine de sat.

Când în zori l-au prins, ciobanii
L -au legat vârtos de-un par,
De râdeau de el, cârlanii:
-Vezi ce pați, când ești măgar?

SURSA

Ioan Bebeselea