Măgarul între oi

Într -o stână oarecare,
Ajutor de păcurar,
Proptit bine pe picioare,
Trăia bine un măgar.

Colindase școli înalte
Era tare educat!
Știa coada cum să-și salte
De…., un tip emancipat!

Se plimba fudul prin turmă,
Surâzând superior.
Nu-și făcea nici o problemă
În privința oilor.

În umblarea lui prin stână,
Tot zicea cântarea sa
Ce-o știa de-o vreme bună:
Ihahaaa, ihaaa, ihaaaa…

Sta cu botul prin gunoaie,
Tot ciulini uscați mânca
Seara, zerul din copaie
Bea... și apoi, se culca.

Când și când, la deplasare,
Lua în spate un samar
Ce-l ducea cu nepăsare,
Fără a-l simți, măcar.

De un timp, porni să creadă
Ca ar fi fenomenal!
Cum să pui să facă treabă,
O splendoare de măgar?

Într-o seara, stând prin stână,
Când păstorii ce doreau
Ca sa facă brânză bună,
Laptele la foc puneau,

Curios ca toți măgarii
Care vor doar ce e bun,
Procedând ca demnitarii,
Vâră botul in ceaun.

Sar ciobanii să-l gonească
Împingând vârtos în el.
Ți-ai găsit! Să se urnească,
Din ceaunul căldicel?

Strigă tare toți ca unul,
Nu cumva să vâre botul,
Dar măgarul, ca nebunul
S -a smucit. Răstoarnă totul!!!

Eeei ..păstorii au și bâte…
Ce l-au luat la măsurat!
A fugit, ca prins de streche,
Până-n margine de sat.

Când în zori l-au prins, ciobanii
L -au legat vârtos de-un par,
De râdeau de el, cârlanii:
-Vezi ce pați, când ești măgar?

SURSA

Ioan Bebeselea