DE ZIUA MEA

Doamne, Doamne, Ceresc Tată,
Cu o dragoste curată,
Iarăşi vin şi-Ţi amintesc,
Cât de mult, eu, îmi doresc,

Ca să Te slăvesc pe Tine,
Dar nu pot cum se cuvine,
Căci sunt om neputincios,
Leneş, mândru, mânios,

Dar nu îţi sunt nici vrăjmaş,
Ci sunt doar un copilaş.
Şi mai ştii: nu năzuiesc
La vreun dumnezeu lumesc…

Chiar de tot greşesc mereu,
Dar nu am alt dumnezeu…
Tot pe Tine te iubesc,
Tot la Tine îndrăznesc.

Stând, smerit, în faţa Ta,
Azi, când este ziua mea,
Împărate Sfânt, Ceresc,
Vreau, umil, să-Ţi mulţumesc:

Mulţumesc pentru chemare,
Mulţumesc pentru lucrare,
Pentru tot ce s-a lucrat,
Pentru tot ce Tu mi-ai dat,

Pentru boli şi neputinţă,
Încercări şi suferinţă,
Pentru răni şi izbăvire,
Pentru marea Ta iubire.

Mulţumesc că m-ai creat,
Mulţumesc că m-ai salvat,
Mulţumesc neîncetat,
Pentru aerul curat,

Pentru apă şi pâinică,
Pentru ploaia care pică,
Pentru că sunt rob creştin
Ortodox, că sunt român!

Mulţumesc şi Te slăvesc,
Şi că pot să-Ţi mulţumesc!
Doamne Sfinte, Împărate,
Dă-mi, Te rog, şi sănătate,

Sănătate sufletească,
Şi, cât crezi, pe cea trupească,
Dă-mi şi o credinţă tare,
Fă-mi şi dragostea mai mare,

Şi nădejdea mi-o măreşte,
Şi în cuget mă smereşte!
Împărate Bun şi Sfânt
Al întregului Pământ,

Împărate Sfânt şi Veşnic,
Împărate Preaputernic,
Mai presus de Univers
Şi de-al lumii tainic mers,

Mai presus de orice gând
Şi de spaţiu şi de timp,
Împărate Sfânt, Ceresc,
Iar şi iar Îţi mulţumesc,

Pentru-atâtea bucurii,
Lângă fraţii mei cei vii;
Mulţumesc pentru credinţă,
Pentru vremi de biruinţă,

Pentru calea hărăzită,
Pentru vremea de ispită,
Pentru fraţi şi surioare,
Ce-s cu mine pe cărare

Mulţumesc pentru vrăjmaşi,
Pentru bravii mei chezaşi,
Pentru pruncii mei iubiţi,
Pentru anii dăruiţi,

Ce îi port acum în spate,
Din prea multa-Ţi bunătate,
Anii hărăziţi de Tine,
Pentr-un ticălos ca mine…

Ţine-mă atâta, Sfinte,
Cât vei crede Tu, Părinte,
Că mai sunt folositor,
Că mai sunt de ajutor!

Întăreşte-mi copilaşii,
Căci s-au înmulţit vrăjmaşii.
Fă din fraţi şi surioare
O oştire lucrătoare!

Pentru ei mă ostenesc,
Pentru ei, eu, mai trăiesc.
Mulţumesc şi Maicii Sfinte,
Ce ne-ai dat-o Tu, Părinte,

S-o avem mijlocitoare,
Ca o mamă iubitoare!
Doamne eu te rog într-una:
Fă ca toţi să fie una

Şi-mpreună, toţi, să fim,
Şi acum, şi-n veci. Amin!

Ion Lostun

Să ne abtinem să criticam...

 

”- Bunico ,cum se pierde viața?- Viața este pierdută în multe feluri, fiule.

Se pierde când vrei să trăiești viața altora și nu a ta.

Se pierde când critici greșelile altora și nu le îmbunătățești pe ale tale.

Se pierde când regreți fiecare moment pentru că ai eșuat și nu cauți soluții pentru a reuși.

Se pierde când îi invidiezi pe alții și nu te depășești pe tine însuți.

Se pierde atunci când te concentrezi doar pe lucruri negative și încetezi să te bucuri de cele bune.

Viața nu se pierde atunci când încetezi să respiri fiule, ci atunci când încetezi să fii fericit”.

Să ne abtinem să criticam, fie și cu bună intenție, căci a rani pe cineva este ușor, iar a indrepta este imposibil.

Uită bârfele! Lasă reproşurile! Savurează fericirea!