O haită de lupi

O haită de lupi au atacat o stână și au prins câinele, pe care au vrut sa-l mănânce, carnea de câine fiind mai delicioasa si mai ușoară pentru lupi. Acesta i-a rugat să-l lase în viață, spunând că le va facilita prinderea oilor. Lupii au fost de acord. Timp de aproape un an, ajutați de câine, lupii au mâncat oile.
După un timp, rămânând flămânzi, lupii l-au mâncat și pe câine.
La înmormântarea câinelui, lupii discutau ce epitaf să scrie pe piatra funerară și din partea cui să fie semnat. „Din partea prietenilor” ar fi fost exagerat, de vreme ce ei l-au mâncat. În același timp, „din partea dușmanilor” ar fi fost prea mult, pentru c-au colaborat aproape un an la prinderea oilor.
Așa că au hotărât să scrie: „DIN PARTEA COLEGILOR”

Ateul...

 "Un ateu a căzut de pe o stâncă. In timp ce cădea, el s-a prins de o mică rădăcinuță. A rămas astfel, atârnat între cer si prăpastia de sub el, ştiind că nu va mai rezista multă vreme.

    Atunci, i-a venit o idee.

– Dumnezeule! a strigat el cât îl ţinea gura.

        Tăcere! Nu i-a răspuns nimeni.

– Dumnezeule, a strigat el din nou. Dacă exişti, salvează-mă, şi îți promit că voi crede în tine şi că îi voi învăța și pe alţii să creadă.

    Din nou, tăcere! Subit, s-a auzit o Voce ca de tunet, care l-a făcut aproape să dea drumul la rădăcina de care se ținea:

- Aşa spun toți atunci când se află la greu!

- Nu, Doamne, nu! a strigat el, cu ceva mai multă speranță. Eu nu sunt la fel ca alții. Nu vezi, am început deja să cred, acum, când ți-am auzit şi vocea. Nu mai trebuie decât să mă salvezi și voi proclama pretutindeni numele Tău, până la capătul pământului.

- Foarte bine, a răspuns Vocea. Te voi salva. Dă drumul la rădăcina aceea.

- Să dau drumul la rădăcină? a strigat omul, nevenindu-i să-și creadă urechilor. Mă crezi nebun?"