luni, 28 martie 2016

Mi-e imposibil fara tine


Nici nu mai stiu daca erai frumoasa
Si nici in ce culori iti sta mai bine,
Stiu doar ca amintirea nu ma lasa
Si ca mi-e imposibil fara tine.

Vizionez femei nenumarate,
Femei interesante ma mai suna,
Dar rece si strain ma simt de toate
Si nu ma vad cu ele impreuna.

Nu pot nici sa-mi explic intreaga drama,
Care-a decurs din intalnirea noastra,
Dar vechiul dor al dragostei ma cheama
Si tu imi faci cu mana la fereastra.

Subtile explicatii cui i-as cere?
Tot prostul face pe interesantul
Si-n condamnarea asta la tacere,
Mai conversez de-a surda, cu neantul.

Si cum sa transformam iubirea-n ura,
De ce nu noi, ci solii sa lucreze,
Si sa patam simtirea cea mai pura,
Punand incendiul tot in paranteze?

N-as vrea sa te-ndarjesc sau sa te sperii,
Nici sa te fac sa te-ndoiesti de tine,
Dar eu te-am adorat fara criterii,
Estet bolnav, al patimii depline.

De dragul tau, am fost cu lumea-n lupta,
Te-am aparat de barfe si de crivat,
Si dupa toata veghea ne-ntrerupta,
Cedez numai in lupta impotriva-ti.

Si totusi tu ai fost cea mai frumoasa,
La mine-n brate iti fusese bine,
Obsesia iubirii nu ma lasa
Si- mi este imposibil fara tine

Adrian Păunescu




marți, 1 martie 2016

Mărtisor




Va transmit cu drag si dor
Cel mai sincer martisor:
Este simpla mea urare
La-nceput de primavara.

Raza pacii, luminoasa,
Sa va patrunda in casa
S-o lasam sa ne topeasca
Toata "gheata" sufleteasca!

Sa se reverse pe maluri
Ganduri bune-scumpe valuri.
Sa ne inunde fiinta
Bucuria si credinta.

Sa rasara-n fiecare
Cate-un bobocel de floare;
Floarea draga a sfintirii,
A blandetii si-a iubirii.

S-o udam, sa creasca-ncet,
Pana facem un buchet
Mirositor si frumos
Pentru slava lui Hristos.


miercuri, 24 februarie 2016

Primăvara





Aștept să pui miresme în clipa care vine,
Să parfumezi răvasul pe care mi-l trimiți
Iertare ta mi-e vină de toate’s vinovată,
Dar într-un colț de suflet să nu uiți să mă iei.

Și- nmugurind speranțe aștept iar primăvara
Să creasca firul ierbii mai verde decat ieri,
Iar flacăra nădejdii să lumineze calea,
Când o să-nceapă valsul florilor de tei.

Nopțile cernite vor fi date uitării
Canon de pocăiță pe rând toate primesc
Vor face armistițiu călcând stativul vremii,
Căci ramura e verde și verde-n mine cresc.

Tu prinde-mă de mână și lasă gura lumii
Și câinii care latră când caravane trec,
O primavară vine cu - alai ca la o nuntă,
Eu tot mai cred în vise și încă mai visez.

foto sursa internet

Camelia Cristea



http://confluente.ro/camelia_cristea_1431281680.html


joi, 11 februarie 2016

Străinătatea





În vremea rece de-afară,
Vântul ce bate furios,
Mi-aduce dorul greu de țară,
De graiul neamului duios.


Scrâșnește dorul mânios și geme,
Cerându-și dreptul nimicit,
Și-n ușa inimii pocnește cu putere,
Să spargă gheața ce m-a răstignit.


Iar inima-mi se-apleacă de durere,
Când sufletu-mi în lacrimi a pornit,
Nu-i leac să-l stingă, să mai spere,
Căci inima mi-i slabă, nu-i granit.


Și-n ochii plini de lacrimi,
Se-așează-ncet o umbră de tristețe.
Ai vrea tu inimă să zbori,
Dar cine-o să-ți mai dea povețe?


Tu știi că locul gol unde odată,
Te așteptau în prag buneii,
Nu mai există, nu te-așteaptă,
Și ești străină, nimeni nu te mai știe.


Cu sufletu-mi de dor nemărginit,
Așez portrete de mult mângâiate,
În lacrimi le sărut și-ncet le-ating,
Privind trecutul care ne desparte.


STEFANIA ROTARIU·3 FEBRUARIE 2016

Te-ntreb acum române



Te-ntreb acum române,
Pe tine care-n veacuri,
Ai stat de strajă-n fața valurilor păgâne,
Fără să-ți pese de mânia nimănui.

Te-ntreb de ce smerit,
Îți pleci in taină capul,
Și-l pleci asa la infinit,
Te faci frate cu dracul?

Te-ntreb de ce? De ce,
Când moșii apărat-au glia,
Cu prețul vieții stând de veghe,
Ți-au arătat cum cureți barbaria?

De ce lași cântul să ți-l smulgă,
Și rage vocea lor străină,
Pădurile, frumoasa luncă,
Nu-i adăpost să te mai țină?

Te-mbraci în obiceiurile străine,
Și-n limbile pocite,
Renunți la graiul care-i parte-n tine,
Renunți la lucrurile sfinte.

Ce va rămâne peste veacuri,
Din istoria ta române,
Surcele, aruncate vreascuri,
În focul care arde-n tine?


STEFANIA ROTARIU ·23 IANUARIE 2016

joi, 28 ianuarie 2016

LE-AȚI FURAT COPILĂRIA!

Cat adevar in aceste versuri...
Le-ati furat copilaria !
Elena Căruntu
Vă ardă focul iadului! De derbedei,
Voi ce-ați furat copiilor, copilăria,
Ați vândut tot! Săraci românii mei
Și mai săracă biată România!
În timp ce vouă burțile vă cresc,
Se umple țara de amar și debandare
Sunt pline străzile cu cei care cerșesc,
Pe voi nici în ureche nu vă doare.
Vă perindați ca la paradă-n parlament,
Și-atâtea vorbe Doamne și minciuni,
Batjocoriți cu știință un prezent
Doar la alegeri sunteți oameni buni.
Voi ați furat a tinerilor bucurie,
S-au răspândit ca norii-n depărtare,
Sărmana țara mea! Sărmană ROMĂNIE,
Pe mâna hoților de drumul mare!
S-au împărțit familii, jumătate,
Plecat-au fii țării-n pribegie,
Rămași bătrâni, femei, copii în sate
Împinși de greu și multă sărăcie.
Și țara parcă-i fără de putere,
Cine să lupte pentru sfântă libertate
Că vin și pleacă-i plin la frontiere,
Și strâng aleșii-averi pe săturate.
Versuri Elena Căruntu
Foto internet
27/1/2016

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog