Intrând în toamna fără porți
Am rupt o frunză în cădere
Am frământat-o pe la torți.
Și-a spus povestea în tăcere.
S-a-ngălbenit, s-a oranjat,
S-a franjurat – era timidă –
Însă la urmă, m-a rugat
S-o las să cadă-așa, strivită.
Am reținut că-mi amintea
De-o vreme care vine, vine,
Când și eu mă voi franjura
Căzând - și fiind prins de Tine.
Abia avut-am un răgaz
Să mai surprind al frunzei zâmbet.
M-am bucurat acut de azi,
Reînchegându-mă în cânte
SURSA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu