(Surorei mele Sura)
Ca tine nu-s pe lumea asta doua.
În viata ta cu licariri de stea,
Nadejdea mea-i iar teafara si noua
Si se repeta tineretea mea.
Tu – vorba mea de busuioc maiastra,
Pe veci esti scumpa sufletului meu.
Cum mai traieste astazi vaca noastra,
Smulgând tristetea paielor mereu?
De-ncepi sa cânti dispare orice geamat.
Cu visuri de copil ma lecuiesti,
Sub geamul alb s-a scuturat de freamat
Scorusul vesnic gata de povesti?
Torcând – ce cânta mama mult dorita?
Pe veci plecai din sat dar… tot mai stiu
Ca-i batatura casei troienita
De frunza unui viscol purpuriu.
Mai stiu ca pentru biata noastra soarta,
În loc de plans si-n loc de tânguit,
Lânga zaplaz, ca dupa-o fata moarta,
A prins sa urle-un câine parasit.
Eu n-am sa-mi mai vad satul din câmpie,
Caci prea târziu primit-am, dupa ani,
Ca dragostea, ca orice bucurie,
Basmaua ta frumoasa de Riazani.
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig de Serghei Esenin
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veştejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tînăr niciodată.
N-ai să mai zvîcneşti ca pîn-acum
Inimă răcită prea devreme
S-o pornesc din nou desculţ la drum,
Stamba luncii n-o să mă mai cheme.
Dor de ducă! Tot mai rar, mai rar,
Pui pe buze flacăra pornirii
O, pierdutul prospeţimei har
Cu vioiul clocot al simţirii!
În dorinţi încep zgîrcit să fiu,
Te-am trăit sau te-am visat doar, viaţă ?
Parcă pe un cal trandafiriu
Vesel galopai de dimineaţă.
Toţi sîntem vremelnici pentru veci,
Rar ning fagii frunzele deşarte...
Binecuvîntat să fie deci
Că trăiesc şi că mă duc spre moarte.
din vol. Serghei Esenin, Poezii • Poeme, în româneşte de George Lesnea, postfaţa Tamara Gane, Ed. Cartea rusă. Buc., 1957
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu