MĂ CAUT

    Mă văd în toţi şi nu mă recunosc în nimeni,
    Străine forme ce prin mine trec
    Gonind prin viaţă dup-un ţel anume,
    Doar eu cu mine timpul mi-l petrec.

    Avem aceleaşi braţe istovite
    De trudă sau de răscolit prin ploi,
    Pe unii viaţa-i scoate la lumină,
    Pe alţii îi încearcă în nevoi.

    Avem de împărţit aceeaşi vreme,
    La fel sunt ninsă cum şi tu ai fost,
    Dacă prin tine iarna se topeşte
    În mine are-un veşnic adăpost.

    Avem aceleaşi vise de mărire,
    La fel ne plângem idealul mort,
    Cu toţi avem dorinţa de mai bine,
    Dar nu avem acelaşi orizont.

    Trăim din plin sau doar pe apucate
    Sfidând secunda ce din timp s-a scurs,
    Aşa le risipim mereu pe toate,
    Apoi ne plăngem unde s-au ascuns.

    Mă caut uneori prin toată zarea
    Printre cei vii şi printre cei ce nu-s,
    Doar noaptea îmi opreşte căutarea
    Căci printre stele nu-s cea mai presus.

    Mă văd în toţi şi nu mă recunosc în nimeni
    Căci lumea asta ce se stinge-ncet,
    Trăieşte doar pe muchii de destine
    Iar eu cu viaţa nu ştiu să mă cert.

    Luiza Grama