Paradoxul stiintei vremurilor noastre este ca:

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici!
Avem autostrazi mai mari, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem ami putin; cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mult mai mici.
Avem mai multe accesorii, dar avem mai putin timp.
Avem mai multe functii, dar mai putina minte; mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
Avem mai multi experti si totusi mai multe probleme.
Avem mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin.
Conducem prea repede, ne enervam prea tare.
Ne culcam prea tarziu si ne sculam prea obositi.
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am inmultit averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si ne uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata mai placuta.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scrim mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit ca niciodata, mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii, dar comunicam din ce in ce mai putin cu semenii, cu noi insine!
ACESTEA sunt vremurile oamenilor "mari", dar cu suflete "mici"; a profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem 2 aventuri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de 2 bani,aventuri de o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt multe in vitrine, dar nimic in interior; vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare, si in care poti decide, fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci putin timp cu persoanele iubite ptr ca nu vor fii langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, ptr ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, ptr ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te cost nimic.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

PS. L-am preluat dintr-o carte