Paradoxul stiintei vremurilor noastre este ca:

Avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici!
Avem autostrazi mai mari, dar minti mai inguste.
Cheltuim mai mult, dar avem ami putin; cumparam mai mult dar ne bucuram mai putin.
Avem case mai mari, dar familii mult mai mici.
Avem mai multe accesorii, dar avem mai putin timp.
Avem mai multe functii, dar mai putina minte; mai multe cunostinte, dar mai putina judecata;
Avem mai multi experti si totusi mai multe probleme.
Avem mai multa medicina dar mai putina sanatate.
Bem prea mult, fumam mult, cheltuim prea nesabuit, radem prea putin.
Conducem prea repede, ne enervam prea tare.
Ne culcam prea tarziu si ne sculam prea obositi.
Citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am inmultit averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar si ne uram prea des.
Am invatat cum sa ne castigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata mai placuta.
Am adaugat ani vietii si nu viata anilor.
Am ajuns pana la luna si inapoi, dar avem probleme cand trebuie sa traversam strada, sa facem cunostinta cu un vecin.
Am cucerit spatiul cosmic dar nu si pe cel interior.
Am facut lucruri mai mari dar nu mai bune.
Am curatat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre.
Scrim mai mult, dar invatam mai putin.
Planuim mai multe, dar realizam mai putine.
Am invatat sa ne grabim dar nu si sa asteptam.
Am construit ca niciodata, mai multe calculatoare sa detina mai multe informatii, sa produca mai multe copii, dar comunicam din ce in ce mai putin cu semenii, cu noi insine!
ACESTEA sunt vremurile oamenilor "mari", dar cu suflete "mici"; a profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile in care avem 2 aventuri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase dar camine destramate.
Acestea sunt vremurile in care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de 2 bani,aventuri de o noapte, corpuri supraponderale si pastile care iti induc orice stare de la bucurie la liniste, la moarte.
Sunt niste vremuri in care sunt multe in vitrine, dar nimic in interior; vremuri in care tehnologia iti poate aduce aceasta scrisoare, si in care poti decide, fie sa impartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest mesaj.
Aminteste-ti sa-ti petreci putin timp cu persoanele iubite ptr ca nu vor fii langa tine o eternitate.
Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, ptr ca acel copil va creste curand si va pleca de langa tine.
Aminteste-ti sa-l imbratisezi cu dragoste pe cel de langa tine, ptr ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te cost nimic.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa impartasesti gandurile pretioase pe care le ai.

PS. L-am preluat dintr-o carte

Oare sunt corecte calculele de mai jos ?

la fel oare este si in Germania sau in alte state? eu cred ca da!!!!!

Să facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).

Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei. Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei. Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor
sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni.
Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni.
Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură.

SI ACUM UIMIRILE SI MIRARILE MELE:
1. Unde se duc banii ăştia?
2. Ce se întâmplă cu ei?
3. Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
4. De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel?
5. Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria bunăstare de după pensionare?
6. Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de... politichie.

Doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga

Ne-au sărăcit, ca peste tot în lume,
Un neam de trădători si de hapsâni.
Ne-au murdărit, ca natie si nume,
Din tot ce-am fost odată, ca români.

Dar nu ei sunt români adevărati.
Nu ei se tin ca tara să nu piară.
Noi stăm aici de griji împovărati
si suferim si ură si ocară.

Să ducem vesnicia de români
Si plaiul mioritic să nu moară.
Ei doar în mintea lor se cred stăpâni,
Dar nu mai au, nici inimă, nici tară.

Nu ne-am vândut copii Si nici părinti,
Să căpătăm argintii, precum Iuda.
Când te-om primi, sunt sigur, ai să simti
Că-n palma noastră, odihneste truda.

Si chiar dacă acum suntem stăpâni
Doar peste sărăcia din hambare,
Lângă respectul nostru de români,
Te vom primi cu pâine si cu sare.

.. Fa-ti timp sa vezi!

"In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp, macar o clipa, sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa vezi durerea si lacrima arzand
Fa-ti timp sa poti, cu mila, sa te alini oricand!
Fa-ti timp pentru-adevaruri si adancimi de vis,
Fa-ti timp pentru prieteni, cu sufletul deschis!
Fa-ti timp sa vezi padurea, s-asculti langa izvor,
Fa-ti timp s-asculti ce spune o floare, un cocor!
Fa-ti timp, pe-un munte seara, stand singur sa te rogi,
Fa-ti timp, frumoase amintiri, de unul sa invoci!
Fa-ti timp sa stai cu mama, cu tatal tau - batrani....
Fa-ti timp de-o vorba buna, de-o coaja pentru caini....
In trecerea grabita prin lume catre veci,
Fa-ti timp macar o clipa sa vezi pe unde treci!
Fa-ti timp sa gusti frumosul din tot ce e curat,
Fa-ti timp, ca esti de multe mistere-nconjurat!
Fa-ti timp cu orice taina sau adevar sa stai,
Fa-ti timp, caci toate-acestea au inima, au grai!
Fa-ti timp s-asculti la toate, din toate sa inveti,
Fa-ti timp sa dai vietii adevaratul sens!
Fa-ti timp, ACUM!
Sa stii: zadarnic ai sa plingi,
Comoara risipita a vietii, n-o mai strangi!" (Rudyard Kipling)

GÂNDIRE POZITIVĂ

Sunt recunoscator / recunoscatoare :
Sotiei / sotului care sforaie toata noaptea,
Pentru ca doarme acasa cu mine si nu
cu altcineva !

Fiicei mele adolescente care se
plange ca trebuie sa spele vasele,
Pentru ca inseamna ca este acasa si
nu pe strazi.

Impozitelor pe care le platesc,
Pentru ca inseamna ca sunt angajat.

Murdariei de curatat dupa o petrecere,
Pentru ca inseamna ca am fost
inconjurat de prieteni.

Hainelor care sunt putin cam strimte,
Pentru ca inseamna ca am destul de
mincare.

Umbrei mele care ma insoteste la munca,
Pentru ca inseamna ca sunt afara la
lumina soarelui.

Podelei care trebuie stearsa si
ferestrelor care trebuiesc spalate,
Pentru ca inseamna ca am o locuinta.

Tuturor nemultumirilor la adresa
guvernului pe care le aud,
Pentru ca inseamna ca avem
libertatea cuvintului.

Locului de parcare pe care il gasesc
tocmai la capatul parcarii,
Pentru ca inseamna ca pot sa merg si
ca am fost binecuvantat cu un mijloc
de transport.

Zgomotului pe care trebuie sa-l
suport de la vecini,
Pentru ca inseamna ca pot auzi.

Gramezii de rufe de spalat si calcat,
Pentru ca inseamna ca am haine de
imbracat.

Oboselii si durerilor musculare la
sfarsitul unei zile,
Pentru ca inseamna ca am fost
capabil sa muncesc din greu.

Soneriei care ma trezeste in zorii
zilei,
Pentru ca inseamna ca sunt viu.

SI , IN SFARSIT, ... pentru e-mail-uri,
Deoarece inseamna ca am prieteni
care se gandesc la mine.

O zi frumoasa...si incercati sa
ganditi pozitiv...doar avem atatea
daruri... pe care le uitam, din pacate !

Cugetări... necugetate

SA MAI SI RADEM


Dacă tatăl tău este un om sărac, nu ai ce-i face, asta ţi-este soarta, dar, dacă socrul tău este un om sărac, asta este numai din cauza prostiei tale...


Exerciţiul duce la perfecţiune...
Dar nimeni nu poate fi perfect...
aşadar, de ce să mai exersăm ?


Dacă este adevărat că menirea noastră pe pământ este de a-i ajuta pe ceilalţi semeni,
atunci, mai exact, pentru ce se află ceilalţi aici?


Având în vedere că lumina circulă mai repede decât sunetul,
oamenii îţi par “strălucitori”... până când îi auzi vorbind.


Banii nu înseamnă totul.
Există “Mastercard” şi “Visa”.


Ar trebui să îndrăgim animalele.
Sunt atât de gustoase....


Economiseşte apa.
Fă duş împreună cu prietena.


Iubeşte-ţi vecinii.
Dar ai grijă să nu fii prins în flagrant.


În spatele fiecărui bărbat de succes există o femeie.
Iar în spatele fiecărui bărbat falimentat există două.


Fiecare bărbat ar trebui să se însoare.
La urma urmei, în viaţă nu trebuie să alergi numai după fericire.


Iubirea este fotogenică.
Ai nevoie de întuneric ca s-o developezi.


Copiii care stau pe bancheta din spatele maşinii pot cauza accidente.
“Accidentele” pe bancheta din spatele maşinii pot cauza copii.


“Viitorul tău depinde de visele tale”
Aşa că du-te şi te culcă.


Ar trebui să existe o modalitate mai bună de a-ţi începe ziua...
...decât să te trezeşti în fiecare dimineaţă


“Nimeni nu a murit din cauza muncii”
Dar, de ce să rişti ?!


“Munca mă fascinează”
Sunt în stare să-i privesc ore în şir pe alţii muncind !


Rudele ne sunt date de Dumnezeu.
Să-i mulţumim lui Dumnezeu că ne putem alege prietenii.


Când doi înseamnă o companie,
trei înseamnă rezultatul !


O rochie este ca un gard din sârmă ghimpată...
Protejează interiorul, fără a restricţiona priveliştea


Cu cât înveţi mai mult, cu atât ştii mai mult,
Cu cât ştii mai mult, cu atât uiţi mai mult
Cu cât uiţi mai mult, cu atât ştii mai puţin
Aşadar... de ce să mai învăţăm ?