Piatră, piatră şi iar piatră, ce te-aş mai lovi o dată
Să curgă apă cea bună, să scăpăm lumea de ură.
Unde-i Moise cu toiagul? Să te crape piatră-n două
Să curgă şiroi de ape, setea nouă să ne adape?
Între două pietre iar, plânge Ana cu amar
El Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.
Piatră, piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată
Că sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.
Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.
Cel de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!
Piatră, piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,
Să-ndurăm şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!
Camelia Cristea
El Manole o zideşte casa nu se prăbuşeşte.
Piatră, piatră şi iar piatră, dă-mi răbdarea ta odată
Că sunt iarăşi încercată, viaţă noastră e furată.
Piatră tu să stai de strajă, lumea nu mai este trează.
Cel de sus ne mai veghează şi cu-amar, în cer oftează!
Piatră, piatră şi iar piatră, taină ta să ne-o spui toată,
Să-ndurăm şi noi că tine, să ne fie-n viaţă bine!
Camelia Cristea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu