Adun amintiri si oameni,
In valiza vremii ce-o sa vina.
Cand ma voi pierde printre straini,
Imi vor sluji de lumina.
Si-n inima cu pretuire,
Le-asez cu grija unui copil,
Le mangai fara de oprire,
Si le privesc umil.
Sunt amintiri, ce n-o sa mai coboare,
Caci lumea care o sa vina,
Va fi o lume fara soare,
Si in tristete, se va cobora umila.
Dar soarele va rasari,
Dup-o lunga asteptare,
Si-n preajma oamenilor iar voi fi,
Caci Dumnezeu imi da rabdare.
In valiza vremii ce-o sa vina.
Cand ma voi pierde printre straini,
Imi vor sluji de lumina.
Si-n inima cu pretuire,
Le-asez cu grija unui copil,
Le mangai fara de oprire,
Si le privesc umil.
Sunt amintiri, ce n-o sa mai coboare,
Caci lumea care o sa vina,
Va fi o lume fara soare,
Si in tristete, se va cobora umila.
Dar soarele va rasari,
Dup-o lunga asteptare,
Si-n preajma oamenilor iar voi fi,
Caci Dumnezeu imi da rabdare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu