În Eden

De-ar fi să mă mai nasc o dată,
Aș lua cu mine ramura de flori
Și din iubirea pură și curată
Aș face-o torță plină de culori.

Și aș dansa la tărmul mării tale
Valsănd ca-n visul nopților de vară,
Nu mi-ar mai trebui sonete,
Că inima mi-e coardă de chitară.

Aș desena cu zămbet dimineața
Iar roua aș parfuma-o toată
Și-n Eden aș umbla desculță
Ca și Adam întăia dată.

Iar Evei i-aș da ascultarea
Și ca poruncă, mărul să-l păzească
Nu vreau ispitele acestea,
Din nou pe noi să ne rănesca.

Și îngerii i-aș lua ca sfetnici
Să ne îndrume în călătorie
Cu dragostea ținuți de mană
Să ne-ndreptăm spre veșnicie!

«Ferestre deschise», Editura Singur 2015

foto sursa internet

Camelia Cristea