Vară...

Vară să mă vindeci cu iubirea ta
Să dezlegi şi nodul ăsta de vei vrea
Arşiţa tăcerii să se potolească,
În noi bucuria casă să-şi zidească!

Să treci cu alai de flori efemere,
Gingăşia lor să ne dea putere
Freameatul acesta fă să fie viu,
Cât mai este cale, cât nu-i prea târziu...

Şi trimite ploaie, pământul o cere
Îl aud în noapte plânge cu durere,
Crapă pe la colţuri şi se chinuiește,
Pălămida rea, iar îl năpădeşte!

Raze să păstrezi pentru mai târziu
Arzi de la o vreme şi e cam pustiu,
De te-am supărat îţi cerem iertare
Te rugăm ai milă şi chiar îndurare!

Dă-ne Vară leacuri ce le ştii de veacuri,
Mușețel şi tei pentru ochii mei
Dă-ne păpădie şi un cer senin,
Pe un câmp cu maci eu îndată vin!
–----------------------------------------
În spice de soare văd ades fecioare,
Iar în muguri noi copilaşi vioi,
Dimineaţa lină cântă în surdină,
Viața pentru toţi să fie senină!

Vară să ne vindeci cu iubirea ta,
Îndrăznim a crede că şi tu vei vrea
Codrii înverziţi îţi sărută pasul,
Ciocârlia vine să îţi dea şi glasul.

Merii înroşesc când i-atingi cu mâna,
Crengile se pleacă una, câte una,
Freamătă albastru în cerul deschis
Dă-ne în dar Iubirea, cum ne-ai şi promis!

http://confluente.ro/camelia_cristea_1439823780.html

foto sursa internet

Camelia Cristea

PUTIN DISCUTĂ CU MEDVEDEV:

– Mitea, am hotarat: trebuie sa bombardăm Romania!

– S-o bombardam, domnule presedinte. Cu ce sa-ncepem?

– Pai, Mitea, eu zic sa-ncepem cu infrastructura, sa le distrugem fabricile. Uite, de exemplu, Fabrica tractoare din Brașov.
– S-a inchis, si s-au inchis toate, domnule președinte.


– Pai, obiective nevralgice – de exemplu, Institutul de vaccinuri, Cantacuzino.

– E inchis de 10 ani, domnule presedinte.

– Spitalul de arsi, ca le-ar trebui in caz de razboi.


– Acela nu functioneaza, domnule presedinte.

– Spitalul de copii din Timisoara sa-l bombardam

! – Pai, a fost restituit bulibasei Visinel Carpaci.

– Sa bombardam Parlamentul!

– O sa se bucure tot poporul roman ca scapa de infractorii aceia.

– Sa le bombardam cartierele de locuinte, Primaverii, Rahovei, Ferentari!

– In primul stau teparii mari, parlamentarii si securistii, in ultimele doua, hotii de buzunare. De ce sa le rezolvam noi problemele interne?

– Sa le bombardam rafinariile de petrol, ca sunt obiective strategice!

– Domnule presedinte, pe astea le-am cumparat noi, sunt ale noastre, ale Rosneftului

. – Nu inteleg, Mitea, tii cu noi sau cu romanii?! Vrei sa-i bombardam sau nu???

– Vreau, sa-i bombardam.

– Atunci, Mitea, sa le bombardam caile de comunicaţie, adica autostrazile si caile ferate.

– Alea-s autostrazi? Care se prabusesc la o luna după darea in folosinta sau la prima ploaie? Apoi, din reteaua de cai ferate nu a mai rămas mare lucru, că au vandut-o romanii la fier vechi.

– Ai dreptate. Sa le bombardam padurile – vestitii codrii ai Romaniei. Sa arda ca un snop de paie!

– Le-au taiat singuri. Nu prea a mai ramas nimic din ele.

– Moldova! Sa bombardam toata Moldova!

– N-o sa se observe, domnule presedinte. Au avut anul asta niste alunecari de teren de n-a ramas piatra pe piatra.

– Vaslui!Sa bombardam macar orasul Vaslui!

– Moldovenii din Vaslui sunt toti la munca in Italia. Au mai ramas in oras pompierii, primarul si fochistul de la primarie.

– Mitea, trebuie totusi sa le bombardam ceva! Macar, ceva mic!

– Nu avem ce, domnule președinte. De 26 de ani, romanii practica tactica pamantului parjolit. Ne-au luat-o inainte, au prevazut totul!

CÂND ESTE BINE SA FACEM CRUCE????

Credinciosul este sfătuit să recurgă la acest gest atunci cînd trece prin faţa unei biserici, cînd aude clopotele, cînd trece pe lîngă un cortegiu funerar, cînd tună şi fulgeră, cînd plouă cu grindină, cînd îl prinde bezna undeva şi e gata să se rătăcească, cînd îi spune cineva o veste care îl zguduie, cînd i se vorbeşte de nenorocirea cuiva, cînd se aşază la masă, cînd se scoală de la masă, cînd începe lucrul, cînd pleacă într-o călătorie. De ce ar face toate astea? Foarte simplu. Cînd trece pe lîngă o biserică, credinciosul se închină ca să dea mărturie de credinţă. Îşi afirmă credinţa. Omul cu credinţă face asta deoarece e normal să îţi faci cruce atunci cînd treci pe lîngă locul în care ştii că “locuieşte” Dumnezeu.Însemnarea cu semnul crucii este, de altfel, o deprindere creştinească foarte veche, chiar din timpul Sfinţilor Apostoli. “La fiecare pas şi la fiecare faptă ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci“ De asemenea, crucea nu lipseşte niciodată de pe vîrful turlelor bisericilor şi al clopotniţelor, iar în cimitire, cei răposaţi aşteaptă învierea morţilor sub ocrotirea sfintei cruci. Vasele şi odăjdiile sfinţite ale bisericilor sunt împodobite cu cruci, multe biserici sunt zidite în chipul crucii, iar cărţile bisericeşti sunt pline de cîntări în cinstea Sfintei Cruci.Crucea ocroteşte de relele trupeşti.Crucea alungă diavolii.“Nici un duh necurat nu va îndrăzni să se apropie de voi, văzînd pe faţa voastră armele care l-au doborît, această sabie sclipitoare a cărei lovitură de moarte au primit-o“ 

(Sf. Ioan Gură de Aur)

Scrisoarea unui copil către mama plecată la muncă

Mamă, de ce nu vii mai repede acasă?
Mi-e dor de tine. Mi-e atât de dor!
Te-ai dus în ţări străine, dar ce-mi pasă?
Cine-mi mai spune mie "Somn uşor"?


Eu ştiu că n-aveam nici un ban, mămico
Mergeam la şcoală ca un zdrenţăros
Pofteam o ciocolată, sau un Cico
În timp ce alţii le vărsau pe jos.

Colegii mei vin tot în limuzine
Au bodyguarzi, şi bani de buzunar
Dar eu, măicuţo, te am doar pe tine
În poza scumpă, din Abecedar.

Când nu mă vede doamna-nvăţătoare
Eu scot fotografia şi-o sărut
Colegii-mi spun "orfan", şi cât mă doare!
Atâta răutate nu am mai văzut.

Dar unde eşti? În Spania? În Franţa?
Ai grijă de bătrâni, sau faci curat?
Tu mi-ai promis să nu ratezi vacanţa
Şi vei veni-n concediu – ai uitat?

În fiecare noapte te visez
Că mă dezmierzi, că-mi spui o rugăciune
Dar mă trezesc iar singur şi oftez
De ce-i aşa de scurtă o minune?

Mereu sunt accidente la televizor
Copiii singuri, ce-şi dau foc la casă
Nu-ţi face griji, eu sunt prevăzător
Şi am un înger care nu mă lasă.

Îl văd în haine albe, câteodată
Cu aripi ca de lebădă, pe cer
Îl simt ca pe-o icoană fermecată
Ce-mi dăruieşte, simplu, tot ce-i cer.

O singură dorinţă nu-i în stare
Să-mi împlinească îngerul cel bun:
Să vii acasă-n zi de sărbătoare
Să vii de Paşti, sau poate de Crăciun.

De-ai ştii câtă nevoie am de tine!
Cât vreau să te ating, să te sărut!
Stăpânii tăi n-au auzit de mine?
Tu nu le-ai spus de când nu ne-am văzut?

Hai, vino iar, regina vieţii mele,
Eu n-am să te mai supăr, îţi promit
În ochii tăi ghirlande sunt, de stele
Dacă te am pe tine-s fericit.

Nu vreau cadouri, astea sunt prostii
Eu sunt spartan, şi câine credincios,
Eu te ajut la greu şi pot munci
Fac piaţa, bat covoare, spăl pe jos.

Întoarce-te, iubita mea mămică!
Pe perna mea sunt lacrimi tot mai vii
Te-ndepărtezi prea mult şi îmi e frică...
Presimt că fără tine voi muri...

Corneliu Vadim Tudor

Babutele din Chinteni, despre diete

"Doamne, mintea mea lipsita de putere nu poate ajunge la Tine. Ca si regele Avgar Te chem: "Vino si tamaduieste-mi ranile gandurilor mele celor rele si.... Te voi lauda ziua si noaptea Te voi vesti oamenilor, ca toate neamurile sa stie ca Tu, Doamne, savarsesti minuni ca si altadata, ierti pacatele, sfintesti si dai viata"....Rugati-va pentru mine, toti Sfintii, ca sufletul meu sa invete smerenia lui Hristos ...

Îngăduie-mi...

                                                          VASILE CRETU·21 MAI 2016

                                                              GÂNDURI ALANDALA

Puzderie de gânduri, fără tine,
S-au rătăcit prin fusele orare,
 Purtate-n zbor pe nori de întristare,
 Pe-aceeași paralelă ca și mine,

Dar multe orizonturi și suspine...
Un pic mai sus cu numai o mirare,
La două sorți și încă trei destine,
Pe-un cot de râu, la doar un iz de mare.

 Nu ți-a păsat, că părăsit de tine,
Rămase dorul, singur la intrare,
La case mari, tu dormi în baldachine,
 Cu eunuci în uniforme fine,

 Între mătăsuri de origini rare.
Acum, că ești o doamnă oarecare,
 Citind povești cu un “nimic” ca mine,
Îți torci încet un plan de răzbunare?

Eu, dorm adânc.
Înmiresmate doruri,
Se preumblau prin suflet, încântate.
 Din când în când, cu capete-aplecate,

 Cu umbre moi, de-o transparență rară,
Purtând pe chip, o mască de fecioară,
 Prin visul meu, iubiri ne-nduplecate,
Servesc tăcut, promisiuni deșarte,

În rochii noi, și pantofiori de seară.
 Un gând fugar, la braț cu o visare,
 Deschise larg a inimii cămară.
Un vuiet surd se auzi de-afară

Și-un tropot lung... potcoave și picioare,

Pe lemn uscat si sec de caldarâm,
Scăpate parcă, de pe alt tărâm.
 Privind intens prin ușa la intrare,

 Încet, încet, cu toate mă-mpresoară.
De pleci sau vii, zadarnic mă întreabă,
Cu glasul stins, un dor nemărginit.
Pe-un fir de nemurire, le înșiram în salbă,

Iubire cu iubire, ce dăruiai în grabă
 Oricăruia mai dornic, din sufletu-ți spășit.
Voi ridica la Domnul, în rugi, să-ți fie bine...
 Un ultim dor, iubită. De mâine, la tarabă,

Îngăduie-mi a vinde iubirea mea cea oarbă,
 Bucată cu bucată, centimă cu centimă,
Căci uite este ziuă, și m-am trezit de tine.
 (2016-05-21 by OmBunDarCuLipsuri)

Rugă către flori

De ce mă părăsiţi frumoase flori de vară,
Vreau să adorm în poala câmpiilor cu maci
Să-mi vindece dureri ce sufletu-mpresoară,
Lumina ascunsă-n ei să ţină loc de vraci.

În nopţi cu lună plină să împletesc cununi
Din flori de sânzâiene şi busuioc bătut,
Să regăsesc iubiri uitate prin genuni
Când rătăceam cărări prin anotimp pierdut.

Pe-aleile cu dalii şi cavaleri tomnatici
Să-mi înflorească vise pe-arcade desfrunzite
Şi roua dimineţii din trandafiri sălbatici
Să spele din tristeţi şi temeri infinite.

Iar mândrelor crăiţe ce-şi scaldă ochii-n soare
Le cer stropi de culoare şi zâmbet împrumut,
De la regina-nopţii − mireasma-ameţitoare
Să uit când răni ascunse, adesea, au durut.

De ce mă părăsiţi şi mă lăsaţi uitată
În ploi cu suferinţe, melancolii ciudate,
Faceţi-mi o favoare, rămâneţi doar o dată
In straie îmbrăcate prin toamne-nsângerate.

Angelina Nădejde - versuri din volumul "Suflet la ofertă"