TAINA NOPȚII

de Preot Sorin Croitoru

Noaptea-n foșnetul din crâng
Multe inimi se mai frâng
Când privighetori se strâng
Și cu viersul dulce plâng..

Cine știe taina lor,
O fi jale, o fi dor?..
O fi semn de soartă rea
Plânsul lor de păsărea?..

Dintr-un cioc de pui plăpând
Iese glas de înger blând.
E un cânt cu mare stil
Al privighetorii tril..

Ies jivine pe furiș
Să foșnească în frunziș.
Noaptea crângul este viu
(Numai pustnicii o știu).

Ziua se ascund cu rost,
Noaptea ies din adăpost,
Ocrotiți de cucuvea
De primejdia cea rea.

Dintr-o dată, nu știu cum,
Fără flacără sau fum,
Cine alții decât ei,
Licuricii par scântei!

Păsărelele-au tăcut,
Codrul e aproape mut,
Dar începe alt concert
Cu succes la fel de cert..

La un start, de nicăieri,
Mii și mii de cimpoieri:
Din pământ de rouă ud,
Greieri strașnici se aud!

Cântă, fiindcă vine EA
Și ei știu c-o vor vedea,
Zâna zânelor din cer,
Da, la Lună mă refer!..

Înaintea ei pe drum
Îngerii presară-acum
Praf de stele sclipitor,
Măcinat în puf de nor.

De un galben foarte pal,
Chipul ei ascuns sub voal
Se arată sus pe cer
Într-o notă de mister..

O crăiasă din povești,
Să tot stai să o privești..
Muza marilor iubiri,
Să tot stai să o admiri..

Animalele din crâng
Pe la vizuini se strâng,
Tolănindu-se-n culcuș..
Noaptea se termină-acuș!