( Versuri : Eliana Popa)
Patru călători plecat-au pe același drum prin lume
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !
Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?
,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"
,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !
,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!
Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !
Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !
La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"
,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !
Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !
Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"
Și-au ajuns la sfadă multă...ne spun cărțile bătrâne !
FOCUL se sfădea cu APA, ADEVĂRUL cu MINCIUNA,
Între ei trona semeață și rânjind hidos, ranchiuna !
Dar sătui de-atatâta vorbă și scârbiti de-atâta ceartă
S-au oprit la o răscruce, hotărând să se despartă !
Unul mai fălos le zice : ,, - Eeei,ce v-a găsit ..poftim !
Dar de-om vrea a-ne-ntâlni , cum o sa ne regăsim ?
,, - Pe mine mă veți afla in tot timpul și-n tot locul
Unde fumul se înalță " așa le grăiește FOCUL
,,- În bordeie și în case unde veți vedea lumină
În amnare și în piatră și în orice zi senină !"
,, - Eu voi fi în orice susur de izvoare și de râuri
În cascade și în ploaia ce involbură pârâuri,
Dimineata-n firul ierbii...eu voi roura și pleoapa! "
Așa a grăit semeată, susurându-si vorba, APA !
,, - Eu voi fi pe tot pământul , cât e soarele și luna
Mă găsiți oricum, oriunde ! " a grăit râzând, MINCIUNA.
,, Și pe uliti, și-n bordeie , și-n palate și în piețe
Si in sufletele celor învățați să mă răsfețe!
Stau in vorbe și în fapte, stau in cugete și-n cărți
Stau în știința unor ,,genii", mă-nsotesc cu regi și hoți
Ba, mă mai strecor voioasă și în suflet de ateu
Îi șoptesc că nu există nici Hristos, nici Dumnezeu !
Mă desfăt chiar și-n Biserici, stau pe limbă la doi, trei
Care intră să se-nchine, doară așa, din obicei !
Mă strecor chiar și-n Altare, prin politici și arginți
Dar mai greu, căci slujitorii nu-s cu toții adormiți !
La tot omul mic sau mare, dacă-s tineri sau sunt mosi
Mai ales în guvernare, unde-s marii mincinoși !
Îi slujesc pe toți cu râvnă și îi duc la tatăl meu,
Cel ce e amăgitorul și dușman lui Dumnezeu !"
,, - Pe voi vă găsesc mai lesne!" se-ntristează ADEVĂRUL,
,, - Ca să mă aflați pe mine trebuie-a grăbi piciorul !
Eu ades sunt alungat cu batjocuri și rușine
Tot la fel ca pe Golgota, când scuipau cu toți pe Mine !
Oamenii acestei lumi, nu știu cine-i Adevărul
Și lovesc cu toți tepușa ce le vatămă piciorul
Toți simt lipsa Mea în case și în suflete și-n minte
Nu mă văd nici în durere, nici în lacrima fierbinte !
Și deși le sunt aproape...stau și plâng pe-un lăicer
Nu mă văd sau mă alunga! Însă mă găsiți în Cer !
Sus in ceruri lângă Domnul, locuiesc.... iar pe Pământ,
Mai cobor să stau cu omul cercetat de Duhul Sfânt !"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu