ROMÂNIE, SAT FĂRĂ CÎINI

Corneliu Vadim Tudor
7 octombrie 2013 ·

Românie, sat fără cîini
ţara mea vraişte şi flămîndă
Istoria te-a scăpat din mîini
imperiile stau încă la pîndă

Nu se mai vede nici cerul
de-atîtea fulgere şi păsări de pradă
de ce-au înroşit mieii hangerul?
Unde-i neprihănita zăpadă?

Ce ancestrale păcate
vin dintr-o mie de ani de urgii?
Plăteşte-le astăzi pe toate
ca mileniul să poată muri

Poate martiriul lui Horia
ori vînzarea lui Tudor, exilul lui Cuza
războaiele noastre vitale, şi gloria
de-a apăra Europa, lehuza?

Poate blestemul românilor
de-a fi proşti de buni cu zapciii?
Pentru desfătarea păgînilor
ţi-ai umilit ca o maşteră fiii

Românie, ce ţară eşti tu?
Faci haz de necaz şi porneşti mai departe
avem biblice vicii, dar nu
oh, nu ne e frică de moarte

Ţi-au murit poeţii nebuni
nimic nu-i prea grav, Orientu-i aproape
i-ai preţuit prea tîrziu pe tribuni
un zeu al batjocurei calcă pe ape

Acest balcanism n-are leac
zadarnic vom da proclamaţii, decrete
plătim noi în fiece veac
tributul de plîns al acestei Planete

Ce taină ascunzi, ce comori
încît fariseii nici azi nu te lasă
nici să trăieşti, nici să mori
nici să se simtă românii acasă?

De ce te pîndesc oare toţi
îşi dau cu părerea, te ţin sub teroare?
Hăituită şi ruptă de hoţi
mă tem să nu cazi de pe hartă în Mare

Precum în aluatul magicei pîini
în inima ta a-ncolţit veşnicia -
Românie, sat fără cîini
nu vine odată Mesia?

CORNELIU VADIM TUDOR (1990)