Fiecare are in viata drumul sau

Fiecare are in viata drumul sau
Motto:
"In viata, fiecare are,
Calea sa fara asemanare.
Doar tu, esti cel ce hotarasti
Pe ce cale te desavarsesti!"

Tu, mergi pe drumul tau
Si nicicand nu o sa-ti para rau.
Drumul, singur ti-l construiesti
Din ceea ce in jurul tau zaresti.

Unul, te va indemna,
Sa mergi pe calea sa.
Altul, iti va spune
Ca pe calea lui vei gasi o minune,
Fiecare are insa calea drumului,
Mai aproape, sau mai departe, de sufletul lui.
Fiecare trebuie sa se nasca,
Sa creasca, sa infloreasca
Si apoi seminte sa daruiasca.
Fiecare, are un dat.
Fiecare, merge la semanat.
Fiecare, cand se va sfarsi
Drumul din viata si-l va privi.
Fiecare are in viata drumul sau,
Mai usor sau mai greu.
Vei gresi uneori,
Poate, chiar deseori,
Dar lasa sufletul sa-ti spuna,
Cand sa faci o fapta buna.
In calea ta vei intalni de toate.
Exista pe lume si rautate.
Dar, daca sufletul ti-l vei urma,
Viata-ti va inflori intruna.

Drumul, singuri ni-l asternem
Pe unde mergem.
Calatoria poate fi trista sau frumoasa,
Doar de tine depinde sa ti-o faci aleasa!

°
Nesselwang, Germany, 30.10.2020, ora 7,30÷7,47

Poveste cu tâlc!

 

Undeva într-o căsuță, când eram odată eu,
Se vorbea de-un doctor care nu credea în Dumnezeu.
Într-o zi, când sta la masă și citea dintr-un roman
Iată ca la dansul vine un biet copilaș sărman.

"Mama mea e grav bolnavă și tăticul a murit
Iară eu, care-s mai mare după leacuri am venit
Domnul doctor, fie-ți milă căci suntem cinci copilași
Dacă moare și mămică, ce ne facem noi orfani?"

Doctorul se-ngrijorează, de la masă se ridică
Dar cu gândul tot la carte îi de-te o alta sticlă.
Bucuros copilul fuge la mămică lui bolnavă
Neștiind că duce-n mână în sticluța lui, otrava.

Doctorul îl mai petrece cu privirea pe orfan
Se-ntoarce dinou la masă și citește din roman.
Dar de-o dată, se-nfioară. De la masă se ridică
"Oare ce medicamente i-oi fi dat în a lui sticlă?"

Când zărește eticheta, inima i se oprește.
"Ce crimă poate sa fie! Grav e ceea ce-am făcut!
N-am să mai ajung copilul ce-a fugit la a lui mamă
Dacă gustă din sticluță, va muri de bunăseamă!"

Atunci el cu disperare în genunchi s-a aplecat
Și cu ochii plini de lacrimi către ceruri a strigat:
"Dacă e Divinitate, dacă este Dumnezeu,
Să-mi asculte rugăciunea căci strig din sufletul meu!

Fă Doamne să nu ajungă la mămică lui bolnavă
Copilașul care duce în sticluța lui otrava!"
Deodată ușa se deschide și intră copilu-n goană
Și cu ochii plini de lacrimi îi arată mâna goală.

"Domnul doctor, eu din fugă am căzut și-am spart sticluța
Fie-ți milă și dă-mi alta să nu moară mămicuța!"
Doctorul cu bucurie îl servește-n goana mare
Și-l petrece cu privirea, copilașul la plecare.

Și-a plecat atunci genunchii, fața până la pământ
Și-ntr-un gest de umilință s-a 'nchinat Domnului Sfânt.
"Recunosc acum că este sus în cer un Dumnezeu
Vreau sa fiu și eu de-acuma un mic slujitor al Său!"

autor anonim
Pictura-Rudolf Schweitzer-Cumpăna

E OFICIAL:"S-a aprobat făina din GREIERI pentru PÂINE și alte produse!

 

Maria Monica Marchidan sursa 

"S-a aprobat făina din GREIERI pentru PÂINE și alte produse! Atenție la etichete, ca să nu faceți un șoc anafilactic

Uniunea Europeană a autorizat intrarea pe piață a unui aliment nou produs de Vietnam, care va intra în compoziția mai multor produse alimentare din UE. Este vorba despre pulberea parțial degresată a greierelui de casă, cu denumirea științifică de Acheta domesticus. Făina greierească se va regăsi, de acum încolo, în pâine și chifle multicereale, în biscuiți crocanți și grisine, în preparate din carne, precum și în multe alte produse alimentare.

Greierele a intrat, oficial, în hrana europenilor, după ce UE a autorizat intrarea pe piață a făinii din greieri, sub formă de pulbere parțial degresată. Făina va fi utilizată în prepararea pâinii și a chiflelor multicereale, a biscuiților crocanți și a grisinelor, a batoanelor de cereale, a preamestecurilor pentru produse de panificație (uscate), a biscuiților și a produselor pe bază de paste făinoase (uscate și umplute).

Totodată, făina din greieri uscați va mai fi utilizată pentru sosuri, produse prelucrate din cartofi, preparate pe bază de plante leguminoase și legume, pizza și produse pe bază de paste făinoase, zer praf, înlocuitori de carne, supe și supe concentrate sau praf de supe, gustări pe bază de făină de porumb, băuturi asemănătoare berii, produse de cofetărie din ciocolată, fructe nucifere și semințe oleaginoase, gustări, altele decât chipsuri, precum și preparate din carne. În ce privește etichetarea pulberii, UE a cerut ca denumirea alimentului nou să fie menționată pe eticheta produselor alimentare care îl conțin, sub forma de ”Pulbere parțial degresată de Acheta domesticus (greier de casă”. Dacă în ce privește produsele ambulate consumatorii vor avea posibilitatea să depisteze, pe etichetă, prezența greierilor, în cazul produselor de panificație acest lucru devine imposibil. În România, aproape toate produsele de panificație din supermarketuri și hipermarketuri, în special cele scoase proaspăt din cuptoare, provin din aluat congelat din import, astfel că nimeni nu poate ști ce intră în compoziția acestuia.
Pericol de șoc anafilactic

Pe baza unor dovezi publicate limitate privind alergiile alimentare asociate insectelor în general, care au corelat în mod echivoc consumul de Acheta domesticus cu câteva evenimente anafilactice, și pe baza dovezilor care demonstrează că Acheta domesticus conține câteva proteine potențial alergenice, Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară a concluzionat în aviz că consumul acestui aliment nou poate genera sensibilizare la proteinele de Acheta domesticus. Astfel, Autoritatea a recomandat efectuarea unor cercetări suplimentare cu privire la caracterul alergen al Acheta domesticus. Autoritatea a considerat, de asemenea, în avizul său, că consumul de pulbere parțial degresată de Acheta domesticus (greier de casă) poate provoca reacții alergice la persoanele alergice la crustacee, moluște și acarieni. Mai mult, autoritatea a remarcat faptul că acest aliment nou poate conține alergeni suplimentari în cazul în care alergenii respectivi sunt prezenți în hrana insectelor. Prin urmare, produsele alimentare care conțin pulbere parțial degresată de Acheta domesticus (greier de casă) vor fi etichetate în mod corespunzător.

Insectele, congelate după defecare

Producătorii vietnamezi susțin că pulberea parțial degresată obținută din Acheta domesticus (greier de casă) sub formă integrală presupune o serie de etape care implică o perioadă de repaus alimentar de 24 de ore a insectelor, pentru a le permite să evacueze conținutul tubului digestiv. După ce s-au asigurat că insectele au defecat, producătorii sacrifică insectele prin congelare, urmând apoi spălarea, prelucrarea termică, uscarea, extragerea uleiului (extrudare mecanică) și măcinarea."
Poftă bună!

Frumos și atât de adevărat…

Un text foarte frumos scris de Jacques Prévert. Frumos și atât de adevărat…,,Ziua abia a început și... este deja șase seara.
Abia a sosit luni și este deja vineri.
Și luna s-a terminat deja.
Și anul aproape s-a încheiat.
Și deja 30,40, 50 sau 60 de ani din viața noastră au trecut.
Și ne dăm seama că ne-am pierdut părinții, prietenii.
Și ne dăm seama că este prea târziu să ne întoarcem...
Deci ... să încercăm oricum, pentru a profita la maximum de timpul care ne-a mai rămas...
Să nu încetăm să căutăm să avem activități care ne plac...
Să punem ceva culoare în griul nostru... Să zâmbim lucrurilor mici din viață care ne-au pus balsamul în inimă.
Și în ciuda tuturor, trebuie să continuăm să profităm cu seninătate de acest timp care ne rămâne. Să încercăm să eliminăm „după” ...

O fac după...

Voi spune după...
Mă voi gândi la asta după...
Lăsăm totul pentru mai târziu de parcă „după” ar fi fost al nostru.
Pentru că ceea ce nu înțelegem este că după aceea, cafeaua se răcește....
după aceea, prioritățile se schimbă...
după aceea, vraja este spartă...
după, sănătatea trece...
după aceea, copiii cresc...
după aceea, părinții îmbătrânesc....
după aceea, promisiunile sunt uitate...
după aceea, ziua devine noapte...
după aceea, viața se termină...

Și atunci este adesea prea târziu....

Deci... să nu lăsăm nimic pentru mai târziu...
Pentru că așteptând mereu până mai târziu, putem pierde cele mai bune momente, ...
cele mai bune experiențe,
cei mai buni prieteni,
cea mai buna familie...

Ziua este astăzi... Momentul este acum...

Nu mai suntem la vârsta la care ne putem permite să amânăm ceea ce trebuie făcut imediat până mâine…”

Deci, să vedem dacă veți avea timp să citiți această postare...

Sau poate o veți lăsa pentru ... „mai târziu” ...

Și nu o veți împărtăși „niciodată”

Nu e Dumnezeu de vină!

 

 

Arde cerul și pământul, lungi puhoaie varsă norii,
Munții crapă, marea urlă, plânge lumea, plâng și zorii.
Toate-și schimbă rostul, starea, curg durerile șuvoi;
Universu-ntreg se miră cum ne batem joc de noi.

Cine, oare, e de vină pentru nebunia noastră?
Cine strică Adevărul și-această Planetă-albastră?
Cine otrăvește marea? Cine dezvelește munții?
Cine blastămă și râde? Cine este-n noaptea minții?
Cine a trădat Iubirea? Cine anșelat știința?
Cine-a pervertit gândirea și onoarea și credința?
Cine strică armonia ordinii lui Dumnezeu?
Cine laudă minciuna? Cine-s robii celui Rău?
Cine-s farisei și iude? Cine-aruncă la gunoi
Sfintele Porunci și pruncii și-Adevărul vieții noi?
Cine este vinovat pentru crime și dezastre?
Pentru falsa închinare? Pentru chinurile noastre?

Este Dumnezeu de vină că batjocorim natura?
Că iubim destrăbălarea? Că nu mai trăim Scriptura?

Nu e Dumnezeu de vină!
Noi suntem cei vinovați!
Noi uităm de Dumnezeu și de cei apropiați.
Lăcomia pentru-avere, viața noastră de păcate
Ne coboară-n foc și lacrimi, în durere și în moarte.

Câte suflete sărmane să înoate în durere
Să-nțelegem că păcatul ne îndreaptă spre cădere?
Când vom ști că viața-n lume fără Bunul Dumnezeu
Este doar deșertăciune, sub puterea celui Rău?

***
Doamne, Te rugăm, ai milă, ia durerea omenirii,
Fă-ne să-nțelegem, astăzi, rostul vieții și-al iubirii!
Iartă-ne, din nou, Părinte, prin Isus, prin Fiul Tău,
Dă-ne duh de pocăință, să fugim de orice rău!

Dă-ne sfânta-nțelepciune să-nțelegem Adevărul,
Să purtăm mereu în suflet Dragostea, Lumina, Cerul!
S-alergăm, smeriți, la Tine, cât vom fi pe-acest pământ
Și de-ar fi să vină moartea, să murim cu Ceru-n gând!

Autor: Gelu Ciobanu

Ne batem în piept cu credința noastră.

..Ne batem în piept cu credința noastră... dar picăm la primul hop, la prima ceartă, la primul impas, la prima ispită...
... la prima femeie mai frumoasă, înșelăm...
... la primul bărbat cu bani părăsim...
... la primul cuvânt dur, la prima ceartă rupem prietenii...
... uităm să iubim pe cei ce ne greșesc...
... uităm să apreciem pe cei ce ne sunt alături la greu
... uităm pe cei ce ne cercetează când nimeni nu-și mai aduce aminte de noi...
...uităm pe cei ce ne-au făcut bine...
...uităm ca Dumnezeu prin alții ne cercetează...
...uităm să avem răbdare....
...uităm să îmbrățișam când e nevoie
...uităm să iubim...așa fără margini...
…suntem slabi în credința noastră...
Să ne amintim zic eu...
să spunem ''te iubesc'' câteodată...
să iertăm...
să nu lăsăm nimicurile vieții să ne fure pacea și dragostea noastră...
Natalia Luchita

Azi pe pamant, maine ... in mormant.

Dimineața, ne grăbim să ajungem la serviciu. Odată ajunși, ne grăbim să treacă mai repede cele 8 ore. Seara, intrăm grăbiți pe ușă, îi pupăm în grabă pe cei dragi și ne grăbim să ne aruncăm în fața televizorului cu un laptop sau o tabletă în brațe. Ne grăbim de mici. Ne grăbim să creștem mari, ne rugăm să se termine odată anii de liceu, apoi facultatea. Apoi, ne grăbim să ne cumpărăm în rate pe viață un apartament. Facem degrabă copii, pe care îi creștem tot în grabă, mirându-ne „când au crescut așa?” Iar când sunt mari ne întrebăm de ce oare se grăbesc să plece atât de repede de lângă noi… Abia atunci intrã în vocabularul nostru expresia: „Mai stai puțin…” Cred că îți sună cunoscut. Ultima vizitã în casa bunicii, tu grăbit să te întorci la ale tale, ea, ținându-te de mână și spunandu-ți cu voce tremurată: „Mai stai puțin că Dumnezeu știe dacă te mai văd…”
Acum vreun secol și jumătate, John Ruskin, care provenea dintr-o familie foarte înstărită, de altfel, scria: „Nu existã bogăție, ci doar Viață.” Gândește-te de câte ori auzi întrebarea „Ce-ai făcut cu atâția bani?” și de câte ori ai auzit pe cineva întrebând: „Ce-ai făcut cu atâta viață?” „Trăiește azi, mâine nu există!” sună patetic. Tocmai de aceea italienii i-au spus cinic, dar simplu: „Azi ești pe Pământ, mâine în mormânt.” Pe Pământ poți lăsa urme sau umbre. În mormânt, nu mai ești nici urmă, nici umbră.

,, Memento mori " O M U L E
Pr. Teodor Ciurariu

Din Jurnalul unui barbat de peste 40 de ani. ;)

Din cauza serviciului meu sedentar si in consecinta a acumularii de grasime pe burta, compania mi-a oferit un serviciu de antrenament personal intr-o sala de sport. Am acceptat bucuros si chiar m-am dus personal sa ma programez. Mi-au dat o instructoare personala pe care o chiama Alexandra , o profa sculpturala de 26 de ani, model de echipament sportiv dupa cate mi-am putut da seama dupa afisele lipite pe pereti. Ea mi-a explicat ca ar fi util sa-mi notez intr-un carnetel experientele pentru a putea observa eu insumi progresul. Zis si facut si acum as vrea sa impartasesc cu voi.

Prima zi: M-am sculat la 6 dimineata cum stabiliseram. Destul de greu sa te scoli din pat ca sa mergi la sala dar totul s-a schimbat cand am ajuns acolo si am vazut ca Alexandra ma astepta.

Parea o zeita greaca, ochi verzi si un suras urias, cu buze carnoase si spectaculoase. Mi-a facut un tur de sala, mi-a aratat aparatele si mi-a masurat pulsul dupa cinci minute de bicicleta...

Si-a facut griji pentru ca i s-a parut pulsul meu accelerat dar am profitat ca sa-i fac un compliment si i-am zis ca era din cauza ei pentru ca purta un costum de licra care-i intra in poponet.

Mi-a facut destula placere s-o urmaresc dand lectii de aerobica la finalul zilei mele de exercitii. Alexandra ma mentinea motivat sa-mi fac abdominalele in ciuda durerii mele de abdomen.

A doua zi:

Am baut doua cesti de cafea si intr-un final am reusit sa ies din casa. Alexandra m-a pus sa ma intind cu fata in sus, m-a pus sa ridic o bara grea de metal si pe urma s-a mai si hazardat sa-i puna niste greutati! Pe banda de alergat picioarele imi erau cam moi dar am reusit sa fac un kilometru. Surasul sau aprobator si ochiadele ei au facut sa merite osteneala.

Ma simteam grozav. Era o viata noua.

A treia zi:

Singurul mod in care am putut sa-mi spal dintii a fost punand periuta de dinti pe chiuveta si mutandu-mi capul dintr-o parte in alta. Cred ca am o hernie abdominala. Sa conduc n-a fost deloc usor: pana si pentru a frana masina ma dureau si flocii din cur. Am parcat deasupra unei motociclete de livrare la domiciliu...

Alexandra si-a pierdut un pic rabdarea cu mine pentru ca considera ca strigatele mele deranjau pe ceilalti asociati ai clubului. Ca sa fiu sincer vocea ei mi se parea cam acuta asa devreme dimineata si cand ridica tonul devenea nazala... si foarte suparatoare.

Ma dor coaiele cand merg pe banda alergatoare si in consecinta Alexandra m-a mutat la scara. Ma intreb de ce mama dracului cineva ar inventa o masina care sa faca ceva ce a devenit demodat odata cu aparitia ascensoarelor?

Ea mi-a zis ca o sa ma ajute sa fiu in forma si sa ma bucur din plin de viata. Alta imbecilitate de-a ei...

A patra zi:

Alexandra ma astepta cu nenorocitii sai ochi verzi sfredelindu-ma ca un pumnal si cu surasul sau batjocoritor stil Jack Nicholson in Batman. N-am putut evita sa ajung cu o jumatate de ora intarziere: Fix timpul de cat am avut nevoie pentru a-mi lega sireturile de la adidasi. Cretina m-a pus sa lucrez la aparate dar cand a fost un pic neatenta am fugit sa ma ascund la baie.

A trimis alt instructor dupa mine sa ma caute si drept pedeapsa m-a pus sa vaslesc si… mi-a scapat o basina pe care a auzit-o toata sala.

De cand sunt nu m-am simtit mai rusinat.

A cincea zi :

O urasc pe Alexandra mai mult decat pe orice alta fiinta de pe lume. Anemica de rahat, cu buzele ei cu colagen, blonda fara creier.

Daca as mai avea o bucatica de corp care sa nu ma doara i-as trage suturi in fund, mama ei de dobitoaca. A vrut sa-mi lucrez tricepsii.

EU NU AM TRICEPSI.

Si daca nu vrea sa sparg pardoseala salii sa nu-mi dea nenorocitele de bare de greutate si nimic altceva ce cantareste mai mult decat un sandwich...

Bicicleta m-a facut sa lesin si m-am trezit pe patul unei nutritioniste, alta slabanoaga imbecila care mi-a dat o lectie de alimentare sanatoasa. Nenorocita habar n-are ce inseamna sa-ti fie foame.

De ce naiba n-am avut bafta de ceva mai linistit, cum ar fi un curs de bucatarie sau de coafura?

A sasea zi :

Nenorocita dracului de Alexandra mi-a lasat un mesaj pe robot, cu vocea ei scarboasa, pentru a ma intreba de ce n-am fost azi. A fost de-ajuns s-o aud ca sa arunc naibii telefonul dar pe urma n-am mai avut forta sa-l ridic, nici sa ridic telecomanda televizorului, in consecinta a trebuit sa suport 11 ore un singur canal, nenorocitul ala de National Geographic. Si a trebuit sa vad un program despre imperecherea pasarilor, si eu care nu ma mai fut de sase zile.

A saptea zi:

L-am rugat pe soferul camionetei bisericii sa ma duca la slujba ca sa-i mutumesc lui Dumnezeu ca a trecut saptamana asta. Mai mult, m-am rugat ca la anul sa fiu trimis sa fac ceva mai distractiv: eventual un cateterism sau o analiza de prostata... ca poate...

Zburând

Vreau
Și gândesc că niciodată eu nu voi mai vrea să fi eu.
Gândesc
Că toată viața am intenționat,
Ca un înger să zbor înaripat.

Cu aripi și stând doar într-un picior
Aș putea să zbor ușor,
De aici de pe pământ
Către vechiul-nou legământ.


Minciuni

Cred că minciunile întâlnite,
Din gura oamenilor zămislite și rostite,
M-au legat
Într-un mod neașteptat,

Încât mereu am suspinat
După adevărul curat.
Simțeam că mor de atâtea ori,
Din seară și până-n zori,

Și din zori până-n seară,
Când totul dădea pe dinafară.
De câte ori o minciună întâlneam
De atâtea ori muream,
Lacrimile îmi curgeau
Și sufletul mi-l udau.

Să mor

Gândeam că niciodată nu voi muri,
Până când ceasul nu-mi va sosi.
Credeam,
Că voi putea zbura aici și altundeva,
Întreaga-mi viață, ce era doar a mea,
Numai a mea.


Să plutesc

Prin ploaie si vânt
Pe întregul Pământ,
Cu păsările zburând,
Pe cerul urcând;
Să zbor prin apă, trecând,
Înotând, până în al ei fund,
Cu delfinii plutind, cântând,
Auzind sunete magice în gând;
Cu fluturii argintii,

Pe câmpii,

Dând din aripi, zburând,
În al meu vis, visat în gând.
Credeam
că nu voi mai respira din tristețea
Ce ne înconjoară,
Pentru că omul nu crede, nu vrea și nu poate să fie pasăre liberă, ce zboară.


Vreau

Să aduc iar zâmbetul și râsul în lume,
Lumea aceasta, ce e o minune!
Să-i redau lumii întreaga frumusețe,
Ce are mii și mii de fețe!

Phy

Nesselwang, 08.012023, ora3,30÷3,45

Ziua de luni, început de săptămână,

9 ianuarie

Ziua de luni, început de săptămână,
S-o începem acum cu voie bună.
Întreaga săptămână va fi minunată,
O săptămână așteptată.
A doua din an să fie,
Cu multă bucurie.

Azi lasagnea vom prepara,
C-o salată de țelină sadea.
Carnea-i măcinată,
Bine tocată
Și condimentată
Cu mirodenii minunate:

Praf de cimbrișor,
Doar presărat ușor,
Paprica roșu-aprins înfuriat,
Dar cu un gust minunat.

Piperul să nu lipsească,
Ca aroma lui să ne priască.
Pune sângele-n mișcare,
Având astfel o zi fără de asemănare.

Rozmarin să presăram,
Parfumul lui să-l dăm.
Busuioc,
Să ne fie cu noroc,
Măghiran cu floare-albastră,
Ce-ți surâde-n glastră la fereastră.

Să nu uităm să punem mult mărar,
Că nu este rar,
Dar ajută
La potență multă.
Și un strop de scorțișoară,
Că nu-i pentru viață amară,
Ci pentru-o viață aleasă,
De noi dusă și culeasă.
Toate amestecate
Și frământate,
Cu veselie
Precum se știe,
Cu carnea tocată
Și cu un strop de ulei udată.
Cine-o va mânca,
Toată ziua vesel va sta.

Foile gata cumpărate, le așezăm în tava pregătită
Cu hârtie de copt căptușită.
Carnea o vom pune
În straturi, vezi bine.
Întâi o foaie apoi carne
Și iar o foaie și iar carne,
Și tot așa cât vom putea
Și vom vrea.

Totul-i preparat, gata terminat,
În cuptor băgat,
Să se fragezească
Și să ne priască.

Trecem la salată,
Că e cea mai minunată.
Țelina o pregătim,
În timp ce-i vorbim:
O întrebăm cum de a crescut
Așa mare și frumoasă de la început.
Și ce frunze minunate!
Și cât de parfumate toate!

Totul-l folosim
Sănătoși să fim!
Dăm țelina pe răzătoare,
Mici lumini căzătoare,
Într-un bol mai mare.
Morcovul la fel,
Îl curățam nițel.
Și-l lăudăm,
În timp ce-l spălăm:
Cât e de frumos
Roșu-portocaliu arătos,
Roșu-parfumat,
Din sămânță, apă și pământ creat.
Îl dăm pe răzătoare,

Mici picături de soare.
Un pic de praz tăiem,
În rondele-l tocăm,
Și-i cântăm:
Ce frumos e el
Chiar de-i mititel!
Boabe de porumb am pus?
Cred că-i de ajuns.

Boabe minunate,
De ploaie udate,
De soare sărutare,
Pe tulpini create,
Dintr-o boabă nouă,
Să ne fie nouă
Spre mâncare-aleasă
Și foarte gustoasă.

Condimente-am pregătit și le presărăm,
Peste ceea ce în bol amestecăm.
Puțin ulei de măsline,
Din acelea fine,
Și puțin iaurt să pui
Să lege cu zeama lui,
Totul la un loc,
Să ne fie cu sănătate și noroc.

Deci totu-i pregătit
Pentru-a fi servit.
Și după ce mâncați,
Să nu uitați, să mulțumiți,
Pentru mâncarea minunată,
Ce azi ne-a fost dată.

Phy

Nesselwang, 09.01.2023, ora 4,35÷4,50

O duminică minunată 8 ianuarie

James Cameron, un mare regizor,
Spunea ceva, cam așa:
"O introducere (la film), este un mod de a pune masa,
Înainte de a o servi, pentru toată casa.

Fiind duminică, masa o vom pregăti,
Și înainte de toate, pe masă, totul vom dichisi:
Farfurii, tacâmuri aranjate,
Pahare și șervețele colorate,
Buchețele de floricele,
Alături de lumânărele,
Globuri mititele,
Luminând ca niște stele.
Totul fiind aranjat,
Să pregătim ce avem azi de mâncat.

Luăm un mușchiuleț,
Și-l batem cu-un făcăleț.
Nu-l batem prea tare,
Că va pleca supărat, la plimbare.

Îl batem doar ușor,
Ca s-avem mult spor.
Cu paprika și piper îl vom condimenta,
Și-apoi un pic de sare vom presăra.

Broccoli buchețele,
Varză tăiată fidele,
Ceapă verde mărunțită
Cu o-aromă desăvârșită,
Usturoi verde tocat
Și praz înmiresmat.
Pe mușchiuleț le vom așez
Și apoi îl vom rula,
În cuptor îl vom băga,
Și-n sos dulce-acrișor îl vom prepara.


Într-o oală mare,
Cu apă cu sare,
Vom fierbe acum
Mici speatzle cumpărate de undeva de pe drum;
Un aluat
Gata preparat,
Dat pe răzătoare
Într-o zi cu soare,
Că-i o zi frumoasă,
Foarte arătoasă,
Ce te binedispune,
Să faci glume bune.

Iar ca salată,
Acum preferată,
Vom încălzi o varză roșie murată,
Fideluță tăiată.

Doriți și desert?
Îl doriți prezent?
Atunci tort să fie,
Pentru veselie.
Tort de ciocolată,
Cu frișcă aromată,
Cu câte-o boabă de cireașă asezonată.

Iar ca băutură,
Ce-o vom bea prin gură,
Oare ce doriți,
Oare ce poftiți?
Un vin rose ușor,
Dulce-acrișor?
Ori un vin roșu, parfumat
Și atât de aromat?
Ce doriți să fie,
Pentru veselie!

Totul fiind terminat,
Să ne punem pe mâncat!
Poftă mare să aveți,
Ca sunteți isteți!

Phy

Nesselwang, 09.01.2023, ora 2,58÷3,15

Iubita mea

Motto:"Iubirea, cel mai mare dar dăruit nouă."

Iubita mea când stau de vorbă cu tine,
Și tu îți fumezi țigara având culoarea focului ce-mi curge prin vine,
Pari a fi o pasăre ce trăind în tine,
Dorește să-și ia zborul de lângă mine.

Când în brate te țin îți simt sufletul
Vibrând ca vântul.
Am să te iubesc până la sfârșitul lumii și dincolo de ea.
Privește cum mă rog pentru iubita mea.

Dar ea nu merită să fie tristă lângă mine
Oricât aș iubi-o, vezi bine.
Oh, tu cel Rău, cel ce pe ea o dorește,
Cel ce te întoarce de la Bunul Dumnezeu ce ne ocrotește,
Oh, tu cel Rău, lasă-mi-o să nu mă părăsească,
Să-i mai simt ființa omenească!

Iubito el este cel ce mi-a arătat cât de încântător și îmbătător este sufletul tău,
Pentru a mă împiedica să privesc către cerul nostru mereu.
El este cel ce mă împiedică să-ți aud inima chitară,
Dorind ca în sufletul meu iarna să apară.

El îmi spune: Este a mea,
Uit-o și nu mai spera,
Teme-te că ți-o voi lua
Și nu o vei mai vedea,
Acolo, la ușa grădinii din inima ta.

Frumoasa mea, sufletul meu este devastat
Și nicicând nu am mai visat că noi împreună am stat.
Eu nu voi pleca de lângă tine
Chiar dacă tu îmi vei spune
Că mă vei părăsi abandonandu-mă
Și solitar lăsându-mă.

Oh, dulci flori de iasomie,
Veți muri și voi, lăsându-mi parfumul ei mie,
Atunci când ea
Va pleca cu inima mea.

Frumoasa mea te voi iubi în sunet de chitare,
Cele ce-mi vor aminti că ne-am iubit atât de tare,
Și voi ști că sufletele noastre se vor despărți, acolo, la marginea lumii, dincolo de zare,
Unde tu ai găsit o plăcere care să-ți fie salvare,
Lăsându-mă în abandonare.

Iubito, tu ești eu
Și eu nu mai sunt eu.

Phy

Nesselwang, 06.01.2023, ora 19,30÷19,45

Șnițel de pui cu piure de cartofi, garnitură de mazăre sote si salată de ceapă roșie

 6 ianuarie

Azi sărbătorim
O sărbătoare mare,
Fără de asemănare,
Ziua când Iisus a fost botezat,

Așa cum din Biblie am aflat.
Deci vom sărbătorii,
De loc nu vom postii.

Cartofii i-ai curățat
Și piureul l-ai preparat.
Nu uita să pui
În conținutul lui

Multă dragoste aleasă,
Pentru că azi e o zi frumoasă.
Apoi, mazărea verde sote,
Cu mult morcov proaspăt, roze.

Șnițelul de pui,
Prepararea lui,
Nu-ți ia chiar atât,
Ci puțin mai mult.

În tigaie de-l prăjești
Poate maine-ai să bolești,
Așa că mai bine-l pui
În cuptorul aragazului.

Iar salată vom avea,
O ceapă roșie sadea.
Ea e mai ușoară
Iar ochii n-o să-ți dea în boală.

O toci mărunțel, după ce iertare ceri,
Încă de la început,
Că legumele să le mănânci ai vrut.
Tăiată fideluță.

Și-apoi tocată mereuță,
Cu un praf de sare,
Sare ce întotdeauna râde la soare,
Dând tot gustul în mâncare.

Uleiul cel minunat,
Din măsline strecurat
Și un strop de lămâie,
Cu coajă amăruie,

Stoarsă doar ușor
Să nu ne acrim de zor.
Nu uita apoi să pui,
Fără-n arbuști să te sui,

Mirodenii minunate,
Pe toate meleagurile aflate.
Totul fiind gata, masa-i bună de servit,
Suntem gata de prânzit!

Phy

Nesselwang,06.01.2023, ora 13,02÷13,18

RETETA DUHOVNICEASCĂ...

            Bucuria mea, cand te trezesti dimineata, incearca sa servesti o ceasca plina cu RUGĂCIUNILE DIMINETII, apoi o farfurie de ZAMBETE si nu uita sa iei la pachet termosul plin cu IUBIRE SFANTĂ (altruista, adica dezinteresata). 

In timpul zilei, asa cum unii tineri mesteca vreme indelungata guma de mestecat, tu sa mesteci SMERENIE, RĂBDARE si IUBIRE PENTRU TOTI. La pranz, merge foarte bine MILOSTENIA, caci este usoara la stomac, iar cand crezi ca ai obosit, sa tragi in piept AERUL CREDINTEI si al NĂDEJDII de mantuire si de purtare de grija a lui Dumnezeu. Termosul cu IUBIRE SFANTĂ, sa-l porti in permanenta pentru a nu obosi.

     La masa de seara, nu uita de rugaciunea "TATĂL NOSTRU". Apoi, sa-i multumesti lui Dumnezeu pentru tot ce ai mancat! Este minunat sa adormi spunand: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, iar cand te scoli dimineata, sa spui aceeasi rugaciune: IISUSE, IISUSE, IARTĂ-MĂ, IISUSE!, si apoi sa bei putina AGHIASMĂ MICĂ si sa mananci ANAFURĂ.

 Iar in fiecare seara sa spui RUGĂCIUNILE DE SEARĂ. Asa se cuvine sa ai, UN PROGRAM DE VIATĂ DUHOVNICEASCĂ, daca vrei sa-ti mantuiesti sufletul: TOATĂ VIATA NOASTĂ LUI HRISTOS DUMNEZEU SA O DĂM! 

                                                                                                                      Amin si Aliluia!

                                                                                                                                   Preot Ioan 

Bunica mea

Motto:"De ziua lui,
A marelui
Vasile,
Îmi amintesc de vremuri trecute,
De vremuri acum mute,
De vremuri despre care acum, pot să vă povestesc,
Cum e și firesc,
Despre bunica mea,
Draga de ea."
Dumnezeu s-o odihnească
Pe bunica mea,
Acolo unde a plecat
În alt tărâm minunat.
Ea îmi spunea și cânta așa:
"Du-te Glută pe Vale-afundă,
Că vine Pila cu Pilau,
Să ducă supărările,
Să sece bolile!"
Bunica mea,
Mă iubea,
Și mereu îmi cânta
Cât era de lungă ziua.
Bunica mea,
Mă dansa,
În soba mare în care ardea
Focul în șpoiertul unde cocea
Colacul, ce era plăcerea mea.
Pâine și cârnați afumați
Ne dădea bunica mea,
De câte ori iarna, o colinda
Toată nepoțimea,
Ce-i umplea avlia,
Ce-i lumina, fața de bucurie
Și-i creștea inima de fericire si mândrie.
Bunica mea,
Draga de ea,
Dintre toate bunicile mele
Pe ea am iubit-o și dincolo de rele,
În toate zilele mele.
Era o femeie simplă și needucată,
Dar era atât de minunată!
Era veselă și muncitoare,
Mereu se trezea cu soarele-răsare.
Când pe Roza o mulgea,
Cu mine se juca,
Când îmi dădea
Laptele a bea,
Și mă stropea pe față,
Să-mi dea o noua și frumoasă zi din viață.
Bunica mea,
Draga de ea,
A dus o viață grea,
Dar nu se lăsa
Copleșită de ea!
Era veselă mereu,
Oricât îi era de greu.
Mă punea să-i cânt,
La capăt de rând,
Atunci când
Săpa sau plivea,
Grăgina ce o avea.
Bunica mea,
Draga de ea!
Bunica mea,
Simplă cum era,
Mă învăța.
Și doar acum am aflat,
Câte lucruri minunate m-a învățat.
Ea îmi spunea
Despre sarea
Cea bună sau rea,
Ce fără de preț era.
Sarea fără de care
Nici o mâncare
Nu e bună sub soare.
Sarea care, de blesteme ne păzea
Și lua tot răul cu ea.
Bunica mea,
Draga de ea!
În ograda sa,
Bunica mea,
Avea,
O mulțime de hoare,
Care mai de care,
Și pe toate le numea
Bunica mea.
Hoarele și le iubea
Bunica mea.
Iar hoarele o ascultau,
Și așa cum vroia ea făceau.
Ograda ei era o lume și o împărăție minunată,
De Preaînalt dată și lăsată,
De mulți neștiută și neaflată.
Era o împărăție
Plină de iubire,
Și nu știu unde a plecat fără să știe,
Spre veșnicie,
Cu bunica mea cu tot.
Era atunci când bunica a zburat
Spre locul unde de demult a plecat.
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce dor mi-e acum de ea!
Pe bunica mea Mama Gia,
O chema.
Era mama-pământ,
Loc minunat de legământ,
Atât de sfânt!,
În Cerneteazul, sat minunat,
În care într-un timp m-am aflat.
Ca în orice alt sat de neuitat,
De unde timpul nu a plecat,
Ci a încremenit și pe loc a stat.
Era împărăția ei și a mea, vrajită,
Și mă simțeam acolo atât de ocrotită și împlinită,
Încât cât era ziua de mare,
Mereu zburam și cântam sub soare!
Bunica mea,
Draga de ea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Ce tânără era,
Și ce forță zăcea
Și avea în ea!
Era slabă toacă,
Dar ziua și viața-i a dansat-o parcă în joacă.
Bunica mea,
Ce minunată era!
Bunica mea,
Draga de ea,
Acum, scriind, am plâns după ea.
Ce dor îmi e acum după ea!
Ce dor îmi e de Draga de Bunica mea!
Bunica mea.
Ce mult aș vrea
Să semăn cu ea!
Acum plâng după bunica mea,
Plâng după copilaria mea!
Nesselwang, 02.01.2023, ora 4,40÷5,03

"Carte de bucate alese" ( 365 retete zilnice , scurte poezii de gătit mâncăruri alese, pentru toată lumea),

 1 ianuarie

Ciorbă de varză

În noaptea ce a trecut,
Cu toții am început, un nou început!
Am sărbătorit se știe
Cu multă bucurie!

Cu artificii minunate,
Cu bucate-nmiresmate,
Cu băuturi alese,
Care și mai de care mai diverse.

Iar acum în noua zi
Ce începe a sosi,
Oare ce vom prepara după noaptea cea grea,
Ca stomacul nu mai vrea după atâtea?

O Ciorbă de varză murată
Să ne spele greața toată
Ni se arată:
Se caută, în butoiul cu varză,

Dar atenție, să nu fiți voi varză,
Ca să nu vă accidentați
Și în butoi să picați!
Luam o varză nu prea mare,

Ce o vom folosi la mâncare.
O spălăm, o aranjăm,
Cu dragoste o preparăm.
Tăiem frunzele fidea,

Că așa doar vom mânca.
Dinstuim varza nițel,
Cântând vesel, ușurel,
Mișcând picioarele,

În ritm cu soarele.
Batem pasul tot pe loc,
Lângă cratiță, să nu ia foc!
Adăugăm apoi din moare,

Și legume tocate, toate în mișcare,
Și-n vartite-n hora mare
Din cratița cu mâncare.
Apă vom turna apoi,

Gustând totul, pentru voi.
Iar la urma presărat,
Verdeața ce am tocat.
Si-uite așa ciorba e gata toată

Și se așteaptă-a fi mâncată.

Pofta bună!

Nesselwang, 07.01.2023, ora 5,41÷5,57