Zburând

Vreau
Și gândesc că niciodată eu nu voi mai vrea să fi eu.
Gândesc
Că toată viața am intenționat,
Ca un înger să zbor înaripat.

Cu aripi și stând doar într-un picior
Aș putea să zbor ușor,
De aici de pe pământ
Către vechiul-nou legământ.


Minciuni

Cred că minciunile întâlnite,
Din gura oamenilor zămislite și rostite,
M-au legat
Într-un mod neașteptat,

Încât mereu am suspinat
După adevărul curat.
Simțeam că mor de atâtea ori,
Din seară și până-n zori,

Și din zori până-n seară,
Când totul dădea pe dinafară.
De câte ori o minciună întâlneam
De atâtea ori muream,
Lacrimile îmi curgeau
Și sufletul mi-l udau.

Să mor

Gândeam că niciodată nu voi muri,
Până când ceasul nu-mi va sosi.
Credeam,
Că voi putea zbura aici și altundeva,
Întreaga-mi viață, ce era doar a mea,
Numai a mea.


Să plutesc

Prin ploaie si vânt
Pe întregul Pământ,
Cu păsările zburând,
Pe cerul urcând;
Să zbor prin apă, trecând,
Înotând, până în al ei fund,
Cu delfinii plutind, cântând,
Auzind sunete magice în gând;
Cu fluturii argintii,

Pe câmpii,

Dând din aripi, zburând,
În al meu vis, visat în gând.
Credeam
că nu voi mai respira din tristețea
Ce ne înconjoară,
Pentru că omul nu crede, nu vrea și nu poate să fie pasăre liberă, ce zboară.


Vreau

Să aduc iar zâmbetul și râsul în lume,
Lumea aceasta, ce e o minune!
Să-i redau lumii întreaga frumusețe,
Ce are mii și mii de fețe!

Phy

Nesselwang, 08.012023, ora3,30÷3,45