Pe un drum cu mărăcini ...
O viață am tot umblat..
Am căzut ...m-am ridicat...
O viață am tot umblat..
Am căzut ...m-am ridicat...
A fost greu...a fost ușor..
Au trecut încetișor..
Anii tinereții mele..
Plini de dor și de durere..
Înflorit-a floarea vieții...
Printre bolovani...
Am avut și prieteni..
Dar și mulți dușmani..
Printre lacrimi si suspine..
Am înaintat...mereu..
Alături ...prin ploi și furtună..
Mi-a fost numai Dumnezeu...
EL m-a așezat aici...
Si-a spus..,,înflorește "..
Și încet și cu răbdare.. .
Astăzi bobocelu-i...floare..
Printre pietre ...ploi si spini..
Astăzi înflorește o floare...
Însă câți dintre voi stiti...
C-a durut și încă doare.....?
Nu-i usor să rămâi floare..
Si cu sufletul curat...
E nevoie de răbdare..
De lacrimi atât de-amare..
Si de genunchii ...plecați..
Maria Pintican...
,,Înflorește acolo unde te-a așezat...Dumnezeu.."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu