Sărut mâna...mămăită ..

Sărut mâna...mămăită ..
Stai singură la portiță..
Si privești în depărtare..
Pe cine aștepți...matale?

Doamne ajută...stau si-astept..
Vremea ca să treacă..
Că-i august...si e conced..
Poate vine fata acasă..

Că-i plecată de ani mulți..
În țările străine...
Să îngrijească pe ăi bătrâni...
Si neputincioși ca mine..

O privesc și-mi vine a plânge..
Imi întorc privirea..
Să nu-mi vadă bunicuta..
În ochi...dezamăgirea...

De matale mămăită .
Grijă ...cine are...?
Are bunul Dumnezeu..
Si Preasfanta Născătoare...

Ei imi poartă grija... maică ..
Si nu numai mie..
Că -i asa de părăsită..
O întreagă...Romanie..

Au rămas bătrânii maică..
Părăsiți... ai nimănui..
Căci copiii în lume pleacă..
Purtând grija banului..

Nu gândesc măcar o clipă..
Ce comoară au acasă...
Pentru o mână de arginti...
Pleacă ca să pribegească ..

Nu gândesc că...cu argintii..
Nu pot cumpăra ...
Sănătatea și iubirea..
Ce le-o poartă măicuța....

Ii sărut mâna muncita..
Si imi văd de drumul meu...
Plec...măicuță dar te las..
În grija lui Dumnezeu...

Maria Pintican..