Este anapoda și incredibil ce se întâmplă peste tot în eterna și fascinanta Românie:

Hoțul strigă hoții...
Nebunii cer socoteală celor înțelepți...
Păcătoșii acuză pe drepți...
Majoritatea se supune minorității...
Conducătorii sunt conduși de alții...
Supușii nu se supun...
Incompetenții își dau cu părerea în locul specialiștilor...
Puturoșii scot ochii celor harnici...
Mincinoșii sunt mai crezuți decât cei care spun adevărul...
Sunt certați împăciuitorii, iar nu scandalagiii...
Greșelile mici se pedepsesc mult, iar cele mari sunt trecute cu vederea...
Cei buni nu se implică, în timp ce
Nemernicii mișună pretutindenea...
Stau în frunte tocmai cei care ar trebui să stea la coadă...
Vorbesc despre patriotism cei care nu țin la țara pe care au părăsit-o...
Sunt promovați oamenii de nimic, în timp ce oamenii de caracter sunt marginalizați...
Se laudă cu realizări mărețe exact cei care și-au bătut joc de dregătorie...
Stau țanțoși exact cei care ar trebui să stea cu capu-npământ de rușine...
Oamenii sinceri și onești sunt luați de proști, în timp ce aceia care viclenesc au, deseori, câștig de cauză...
Sunt plezniți tocmai cei care au dreptate, iar cei care n-au sunt aplaudați...
Nevrednicia este premiată, iar faptele bune și meritele sunt tăinuite...
Acuză acuzații și trebuie să se apere nevinovații...
Vorbesc despre virtuți cei care au vicii...
Dau lecții tocmai cei care ar trebui să le primească...
Cei răi sunt buni, iar cei buni sunt răi...
Am ajuns vremurile în care numim păcatul virtute și spunem răului bine...
În țara asta și în lume se moare cu dreptatea în mână și cu adevărul pe buze...

 
Vai de noi!