Atunci când ne rugăm şi când ne concentrăm asupra rugăciunii, mintea intră într-o stare de asceză, astfel încât ea trebuie să ajungă la smerenie.
Când descoperi, însă, că eşti în Dumnezeu, că eşti cuprins de puterea Duhului Sfânt?
Se vorbeşte adesea despre munţi, despre locuri înalte, ceea ce ne îndeamnă să ne ridicăm de la starea pământească spre starea cerească.
Coborârea minţii în inimă nu este ceva la care trebuie neapărat să gândim, această coborâre se face numai pe căile smereniei.
Calea smereniei este o cale de înţelegere a propriei fiinţe.
Sfântul Serafim de Sarov spune: "Acum eşti în slavă, acum eşti în bucurie" şi îl întreabă: "Ce simţi?". Iar el îi răspunde că slava dumnezeiască este doar slava de liniştire, care de fapt este o liniştire a propriei identităţi, o aflare şi o împlinire în acelaşi timp.
Liniştea o găseşti numai atunci când eşti cuprins de puterea Duhului Sfânt, când ai aflat calea, când ai aflat viaţa, când descoperi că eşti în Dumnezeu, fără să te opreşti vreodată.
Fericitul Augustin spune:
"Ne-ai făcut pentru tine, Doamne!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu