Noapte bună.....România..

Noapte bună...țară dragă. .
Mâine este ziua ta..
Știu că ai în piept o rană..
Dar stiu...se va vindeca..

Cu iubire-ti voi pansa..
Rana... dureroasă. .
Cu lacrimi mă voi ruga..
Să iti vină fiii...acasa..

Noapte bună...țară dragă..
Mâine este ziua ta..
Nu fi tristă.. o să treacă..
Domnul nu te va lăsa...

Maria Pintican..

GATA....AJUNGE...

TU...
Cel ce țara imi lovești...
Și oamenii ii asupresti...
Să te ferească Dumnezeu..
Când s-o trezi poporul meu...

Că oriunde ai fugi...
Românul te va găsi..
Si in gaură de șarpe..
Tot nu vei scăpa de moarte...

Că românul...rabdă...tace..
Până intr-o zi...
Si-apoi poti să stii...străine..
Vai si-amar de tine a fi..

Te-a primit aici în țară...
Da...te-a adoptat...
Si tu ce faci azi...străine...
Muști mâna ce te-a săturat?

Ăsta e pământul țării...
E lăsat din moși strămoși..
Vom muri daca-i nevoie..
Azi îți spunem...GATA...AJUNGE..

Poti pleca de vrei ...străine...
Si te rog să iei cu tine..
Pe toti care au trădat...
Au mințit și au furat...

Plecați toti din țara mea...
Unde-ti vrea...unde-ti putea...
Căci românul se trezeste...
Si pe toți vă potopește...

Nu dau nume... căci vă știți...
Oameni fără Dumnezeu...
Plecati și lăsați în pace...
Neamul si pământul meu..

Maria Pintican...

Petale de frumos...

Petale de frumos să lași ..
Pe unde astăzi ai să treci...
Îndemnul meu să nu il uiti...
Să ierți...să dăruiești și să iubești..

Cu Dumnezeu să mergi pe cale..
Și afla-vei ...binecuvântare...
Să dăruiești un colț de pâine...
Că cine stie ce-ajungi...mâine..

Să ierți pe cel ce te-a lovit..
Și să iubești...necontenit...
Iar la sfârșitul zilei ...frate...
Iertat vei fi și tu de ...toate...

Să lași petale de frumos..
În urma ta vine....Hristos..
Pe unde astăzi ai să treci...
Să dăruiești...să ierți și să iubești ..

Maria Pintican...

Așteptarea....

 

Grăbește-te căci s-a făcut...tarziu..
Se lasă haina nopții peste mine..
Nu pot...imi este tot mai greu...
Grăbește-te...copile..

Grăbește-te căci zilele-s puține..
Curând eu simt că voi pleca..
Aș vrea să te mai strâng odată în brațe..
Si să-ți mai las povata mea..

Iar dacă n-ai să vi... copile..
Decât atunci când n-oi mai fi..
Să nu uiți niciodată vorba mamei..
Fi om..iubeste...iartă și învață a dărui..

Maria Pintecan..

Trezeste-te...române!

Când te vei trezi române..
Azi..mâine esti fără țară...
Astăzi taci ...esti in robie..
Copilașii.... ti-s afară...

Vorbesc alte limbi...străine..
S-au dus slugi peste hotara..
Mă intreb...chiar nu.le pasă..
De ce se întâmplă-n țară?

Azi sunt robii ...banilor..
Și trăiesc departe...
Dar... grija părinților...
Cine să le-o poarte?

Au rămas aici pe mâna..
Ăstor...cruzi călăi.....
Stau cu frica și așteaptă...
Moartea să le bată-n poartă..

Ce va fi de-aceasta țară..
Unde sunt bărbații ei...
Unde-i Stefan...unde-i Mircea..
Unde sunt eroii...ei?

N-am nimic cu tine...

N-am nimic cu tine...moarte..
Vreau răspuns la o intrebare..
Dacă ai avea copii..
Te intreb...ce ai simți oare?
Daca-ar trebui să pleci..
Și să-ți lasi in urmă...frații..
Nu-i așa c-ai vrea și tu..
Moartea să meargă la alții?
Dacă ai avea o mamă..
Spune-mi......ce i-ai spune tu..
Cum să-i spui c-o boală grea..
Iti macină tot trupul.?
N-am nimic cu tine ...moarte..
Stiu...cu viata... te hrănești..
Dar...să iei moarte...o mamă..
La copil...nu te gândești?
Maria Pintecan...
Dedic aceste versuri...femeilor care se luptă cu boala numită...cancer...

Pleacă-ți genunchii...române..

Plecati genunchii la pământ..

Așa cum face el...

Acest pământ ce este sfânt..

Nu-l vindeți pe un leu.

Sub glie sunt strămoșii nostrii..

Iar peste hotare ai nosti.. copiii..

Ați vândut acestă țară..

Ca iuda..cu treizeci de-arginti..

Ne-a mai rămas atât....credința..

Nădejdea în bunul Dumnezeu..

Dragostea de neam de țară...

Pleacă-ți genunchii..poporul meu.

Și roagă-te cu lacrimi...frate..

Să trecem peste orice greu..

Teamă...nicicand să nu-ți fie..

CU NOI ESTE ....DUMNEZEU...

Maria Pintecan.

Treziti-vă...

Domnul...încă stă si-asteapta..
Dar...rabdarea-i pe sfârșit..
De aceea-ti spun...ai grijă..
Penelist sau..pesedist..

Deputat...parlamentar...
Președinte...gazetar..
Doctor...asistent..ce-ai fi..
Căci veni-va acea zi...

Cand răsplată ve-ti primi..
Pentru fiecare faptă..
Într-o zi va fi..răsplată ..
Judecata Lui e dreapta..

Asa că...nu vă jucați..
Creștinii nu ii scuipati..
Căci Domnul îi iubeste..
Si pe voi vă rastigneste..

Asa cum L-ati răstignit..
Cand biserici a-ți închis..
Sfinții i-ati batjocorit..
Suflete a-ți...murdarit..

Vă spun eu...cea păcătoasă..
Dumnezeu e sus și mare..
Si Hristosul nu se lasă..
Batjocorit ...încă o dată....

Asa că...aveti ce face...
Drumuri..spitale și case..
Pentru banii ce-i primiți..
Trebuie să și munciti...

Că de nu...e vai de voi.
Nu mai suportăm nici noi..
Ne-am scarbit de-a voastră mutră..
Si de-asa minciună...multă..

Sfatul meu e să munciti..
Ce-ati stricat...reconstruiti...
Si inca un lucru mare..
Să vă cereți toti..iertare..

De la bunul Dumnezeu..
De la mame ..de la tati..
De la cei în suferință...
De la oameni cu credință..

De la cei ce-au suferit..
Când voi toate le-ați închis...
Școli.. biserici...grădinițe..
Stau de-atata vreme închise..

Treziti-va ...nu-i tarziu..
Împăcați pe Dumnezeu
Fiindcă va fi vai si-amar...
Plânsul vă va fi in zadar..

Maria Pintecan....

N-am să tac..

N-o să tac ...c-asa vor ...unii..
Am să strig in gura mare..
Hai...trezește-te ...române..
Tu nu vezi că țara...moare..?

Moare țara...,,asfixiata.."
De nemernici si de hoți..
De o mână de golani..
Si de ...mincinoși...

N-o sa tac...ci am să strig..
Să se-auda în morminte..
Ca să vină Ștefan...Țepeș...
Ca unii.... să ia aminte..

Am să strig ca să audă..
Cei plecați peste hotare...
Să se-ntoarca iar acasă...
Fiindcă țara asta...moare..

Am să strig ca să audă..
Bunul Dumnezeu...
Să vină să-i risipească...
Pe hoți și pe farisei..

Și să ducă in pustie...
Pe slugile lui satan..
Pe cei care ne vând țara...
Pe un pumn de bani..

N-am să tac nici când pământul..
Mă va astupa..
Voi striga și din pământ..
,,Asta este țara mea..."

N-am să tac c-asa vor unii...
N-am să tac cât voi trăi...
Țara...mama și credința...
Nu le vând cât eu voi fi...

Maria Pintecan...

Împreună....

Merg...tinandu-se de mână..
Un bătrân și o bătrână..
Cu capul în jos..plecat..
Si cu lacrimi pe obraji..

Sanatea.... subrezita ..
Le face viața.. cumplită...
Copiii sunt duși departe..
Ei... doar de dor mai au parte..

Când și când se m-ai opresc..
Fiindcă ușor...obosesc..
Și privesc în urma lor..
Parcă-ar cere...ajutor..

Bătrânețea le e grea..
Pe chip azi poartă...masca....
Aerul se împuținează..
Viata lor..nu mai conteaza..

Au o singură dorință...
Ca împreună să se ducă..
Sus la Tatăl cel Ceresc...
Fiindcă încă se ...iubesc..

Împreună vor să plece....
Tot ținându-se de mână..
Într-o lume ...
Mult.... mai bună....

Maria Pintecan...

De ce arunci cu piatra in mine..

De ce arunci cu piatra in mine..
Nu ti-am făcut vreun rău...doar bine..
Tu crezi că dacă tac... mereu..
Eu sunt de fier..?..Sunt om și eu..

Însă să nu uiți...niciodată...
Că orice piatră...aruncată..
Se va întoarce inapoi..
Si in suflet vei avea doar...ploi..

Si nu uita că orice roată..
Tot se învârte ea...odată..
Chiar și atunci când e...pătrată..

Din pietrele ce-ai aruncat..
Eu...mi-am făcut în cer...palat..
Tu..poti s-arunci mereu cu piatră..
Și vei vedea la...Judecată...

Eu...pâine iti voi arunca..
Fiindcă... așa mi-e inima..
Mi-e milă de cei ce...lovesc..
Si crede-mă ...chiar ii iubesc.

Tristețe...

Să pleci tristețe de la mine..

Să-ți iei și hainele cu tine..

Sunt hainele cernite ..care..

Le port de zece ani ..se pare..

Să pleci...să nu te -ntorci vreodată..

Că ușa mea va fi încuiată..

Pleacă în pustie...undeva..

Nu supăra pe nimenea.

Ai haina neagră și pătată..

De lacrimile curse... odată..

De doruri care-au ars...mereu..

Sufletul ...meu..

Să pleci tristețe de la mine..

Eu ...nu mai vreau să știu de tine..

Să pleci...să nu te-ntorci..nicicând..

Nici cel putin in al meu gând..

Vreau soare iar în viața mea..

Vreau zâmbet și lumină..

Chiar dacă toamnă e afară..

În suflet ..eu vreau...primăvară..

Maria Pintecan...