BOALĂ DUHOVNICEASCĂ

de Preot Sorin Croitoru

Stăm pe Facebook toată ziua,
Parc-am devenit nebuni..
Hai să mai trăim puțină
Viață-n trei dimensiuni!

Toți au dat în FEISBUCITĂ:
E un virus digital
Ce se ia de la "ecrane"
Și te bagă în spital,

Căci începi să vezi eretici
Chiar și-acolo unde nu-s,
Nu pricepi că OMENIA
E cerută de Iisus!

Însă virusul acesta
Are-o formă și mai grea,
Când acel ce îl contractă
Să asculte nu mai vrea,

Ci cârtește fără frică
Împotriva tuturor,
Până când ajunge oaia
Să-l condamne pe păstor!

Vestea bună e că boala,
Ca să scapi de ea nu-i greu:
Trebuie mărturisită
Imediat lui Dumnezeu,

Spui adică la duhovnic
Despre duhul ăsta rău
Ce te chinuie de-o vreme
Și se-nvârte-n capul tău

De-ai ajuns tu, cel cuminte,
Să cârtești neîncetat,
Instigat fiind de alții
Într-un stadiu avansat..

Când Părintele, cu pace,
O să-ți spună: "Te dezleg!",
Vei vedea că tu la minte
Ai redevenit întreg

Și-o să înțelegi că-n tine
Își făcuse cuib un duh,
Unul din acelea care
Ne tot luptă din văzduh..

TAINA VIEȚII

de Preot Sorin Croitoru

O clipă de iubire aprinsă într-o noapte,
Când ea i se aruncă în brațe fără teamă,
Iar el se dăruiește, iubind-o printre șoapte,
I-a prefăcut deodată în TATĂ și în MAMĂ..

S-a ridicat devreme în zorii dimineții
Și-a zăbovit o vreme cu mâinile la tâmplă..
Într-însa Creatorul lucrează taina vieții,
Iar ea e speriată, CEVA i se întâmplă..

E încă somnoroasă, și-abia de-și amintește
De noaptea petrecută în mângâieri tăcute
Cu soțul ei cel tandru, bărbatul ce-o iubește
Și-i face ziua dulce și nopțile plăcute..

De zile-ntregi i-e greață într-una și vomită,
Se-ntâmplă prima dată în viața-i de soție,
Dar soțului nu-i spune, căci, trebuie s-admită,
Mai bine-ar fi s-aștepte, ca sigură să fie..

E-atât de fericită că astăzi o să-i zică!..
A fost la doamna doctor și vestea-i confirmată:
Slăvit să fie Domnul, va deveni mămică,
Iar lui i se-mplinește dorința de-a fi tată!

Nu a cântat atâta nici când era la școală..
Îi cântă toată ziua și-și mângâie burtica,
Iar ea - căci e fetiță - din somnul greu se scoală
Și, la auzul mamei, tresare mititica..

S-a împlinit sorocul.. Dă semne c-o să vină,
Iar ea e fericită.. Atâtea o să-i spună..
Abia așteaptă, draga, s-o vadă la lumină!..
O teamă o cuprinde: va fi o mamă bună?..

Acum blestemul Evei.. Vai, câtă suferință..
De ore se muncește precum Hristos pe Cruce,
În timp ce soțul doamnei se roagă cu credință,
Iar ea îi cere, stinsă, de mână s-o apuce..

Sfârșitu-s-a calvarul.. Acum la piept își strânge
Cu brațe fără vlagă făptura minunată..
Sărută căpușorul cu părul plin de sânge
Și soțului cuminte fetița i-o arată:

"E toată tu" - ea zice- "în ea te văd pe tine",
Și-adaugă cu-n zâmbet: "Să știi că sunt geloasă!"
Iar el, zâmbind, răspunde: "Nu-i chiar așa, știi bine,
Privește-i, de exemplu, gurița cea frumoasă"!..

Da, așteptăm Botezul.. Fetița e o floare
Și astăzi e momentul să fie creștinată,
Apoi la cumetrie, să facem sărbătoare,
C-așa-i în neamul nostru tradiția lăsată..

Bărbatul strigă vesel: "Zi-i tare, lăutare,
Să-mi lauzi cum se cade comoara mea de fată!
Șampania să curgă, să spumege-n pahare,
Căci noapte ca aceasta nu va mai fi vreodată"!

Aceasta-i taina vieții, o clipă de iubire
În care Creatorul cum știe El lucrează,
Apoi se umple casa de-un fel de fericire
La care și-mpărății adeseori visează..

ÎNTREBAREA CIUDATĂ

de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!

8 MARTIE

de Preot Sorin Croitoru

Unii spun că-i "comunistă",
Alții, că-i "capitalistă"
Sau că-i zi ca oarecare
Și nu cumpără o floare,
Demonstrând că nu le pasă
Că mai au soții pe-acasă..

Unii zic că e utilă,
Alții că provoacă silă,
Amintind de-o perioadă
De "Canal" și de corvoadă..
Unii cad în nostalgie
("Ce a fost.. n-o să mai fie..")
Alții o resping cu ură,
Căci miroase-a.. dictatură!

Eu în amintiri frumoase
Aud vorbele duioase
Ale mamei care pune
Flori pe masă și îmi spune
Care cui sunt destinate,
După preț și calitate:
Dirigintă, profesoare,
Câte-o floare fiecare,
Iar când permitea bugetul,
Câteodată chiar buchetul..

Cu parfum de zambiluțe,
E-un izvor de nostalgie..
Ziua asta "a Femeii"
Nu o dau pentru o mie!

TAINA NOPȚII

de Preot Sorin Croitoru

Noaptea-n foșnetul din crâng
Multe inimi se mai frâng
Când privighetori se strâng
Și cu viersul dulce plâng..

Cine știe taina lor,
O fi jale, o fi dor?..
O fi semn de soartă rea
Plânsul lor de păsărea?..

Dintr-un cioc de pui plăpând
Iese glas de înger blând.
E un cânt cu mare stil
Al privighetorii tril..

Ies jivine pe furiș
Să foșnească în frunziș.
Noaptea crângul este viu
(Numai pustnicii o știu).

Ziua se ascund cu rost,
Noaptea ies din adăpost,
Ocrotiți de cucuvea
De primejdia cea rea.

Dintr-o dată, nu știu cum,
Fără flacără sau fum,
Cine alții decât ei,
Licuricii par scântei!

Păsărelele-au tăcut,
Codrul e aproape mut,
Dar începe alt concert
Cu succes la fel de cert..

La un start, de nicăieri,
Mii și mii de cimpoieri:
Din pământ de rouă ud,
Greieri strașnici se aud!

Cântă, fiindcă vine EA
Și ei știu c-o vor vedea,
Zâna zânelor din cer,
Da, la Lună mă refer!..

Înaintea ei pe drum
Îngerii presară-acum
Praf de stele sclipitor,
Măcinat în puf de nor.

De un galben foarte pal,
Chipul ei ascuns sub voal
Se arată sus pe cer
Într-o notă de mister..

O crăiasă din povești,
Să tot stai să o privești..
Muza marilor iubiri,
Să tot stai să o admiri..

Animalele din crâng
Pe la vizuini se strâng,
Tolănindu-se-n culcuș..
Noaptea se termină-acuș!

MOȘ CRĂCIUN

de Preot Sorin Croitoru 

De atâția ani de zile, chiar în Noaptea de Ajun,
Punctual întotdeauna vii la noi tu, Moș Crăciun..
Nu ți-e frică nici de viscol, nici de spuza din hogeag,
Fiindcă tu iubești copiii, de aceea vii cu drag!

Câte mai înduri, bătrâne, ca s-ajungi la timp la noi..
Pleci pe vreme de ninsoare și apoi te-apucă ploi
Și se-mbolnăvesc de gripă renii tăi cei delicați,
Iar apoi își pierd viteza, neputând zbura gripați..

Ceru-i plin de avioane și se circulă cu greu,
Iar piloții nu te-observă și atunci virezi mereu..
Au trecut acele vremuri când zburai nestingherit,
Azi, o mică relaxare, și-ntr-o clipă ai pierit!

Apoi vizibilitatea, lasă de dorit și ea..
La atâta poluare, chiar mă mir că vezi ceva,
Mai ales că ai atâtea dioptrii la ochelari,
Că privindu-i prin lentile, ochii tăi par foarte mari!

Te salvează Carul Mare, un navigator "deștept"..
Constelații felurite îți arată drumul drept!
Câte, câte sacrificii ești silit să faci când vii
Fără alte interese, decât dorul de copii..

Și la fiecare casă te cobori prin horn mereu, 
Atingându-te cu haina de tăciuni din șemineu..
După noaptea cu pricina, când termini de împărțit
Toate darurile tale, pari un moș neîngrijit!

Însă nu îți pasă ție dacă ești sau nu, frumos..
Calitatea ta e alta: tu ești moș.. mărinimos!
Toată lumea te iubește și te-așteaptă ca să vii,
Fiindcă sacul tău cel roșu e izvor de bucurii!

VOTEAZĂ "DA"!

de Preot Sorin Croitoru

Occidentalele guverne
Ne-au îmbâcsit de baliverne,
Zicând că celui ce se naște
Nici sexul nu i s-ar cunoaște..

Și-alege singur, când va crește,
Un sex pe care și-l dorește..
Au dat cu toții-n miopie,
Vezi dragă, sexul nu se știe..

Bunicul meu, ce găgăuță,
Credea că-i fată cea cu puță,
Iar cel cu cuculeț, băiat..
Vai, ce bunic înapoiat!

De nu vrei ca și-n țara ta
Să se întâmple-așa ceva,
De ești și tu "înapoiat",
Să nu aud că n-ai votat!

Pe când cosea de zor la iarbă,
De-ar fi văzut femei cu barbă,
Bunicul ar fi zis, săracul,
Că i se-arată însuși dracul!

Deci, de nu vrei așa ceva,
Nu ezita, VOTEAZĂ "DA"!
Rămânem noi înapoiați,
Decât ca ei, "evoluați"..

ÎNCEPUT DE TOAMNĂ

 

de Preot Sorin Croitoru

Vara nu mai e decât
O frumoasă amintire..
Timpul cel posomorât
De-acum pune stăpânire
Peste cerul cel azur
Care-n gri se colorează,
Peste lumea dimprejur
Care tot mai des oftează..

Soarele, din locul lui
Nu mai arde ca o plită;
Vina e-a Pământului,
Care-n fuga-i pe orbită
Se gândea la altceva
Și-a intrat în zona rece,
Iară noi pe scoarța sa
Ne uităm cum vara trece..

Dar va fi înlocuit
Anotimpul voii bune
Cu acela, mai iubit,
Al magiunului de prune:
Milioane de femei
De acum or să se scoale
După vechiul obicei,
Să aprindă foc la oale..

Gogoșarii copți pe jar,
Ghebe, vinete culese,
Ca-n toți anii, vor fi iar
Cheia marilor succese..
Tocănițe fel de fel,
Bineînțeles, zacuscă,
Pregătite cu mult zel
(Lasă-mă să scriu, măi muscă!)

Vor fi aranjate-n beci
De voioase gospodine,
Fiindcă-n vremurile reci
Tare vor mai prinde bine!..
Vai.. mi-am amintit de must
Și de-a "ursului putere"!..
Dați-mi un pahar să gust,
D-ăla bun, de zici că-i miere!

S-a dus vara și-oi tânji
După calda-i veselie..
Melancolic voi privi
Focul frunzelor de vie,
Gânditor mă voi plimba
Iar prin codrii de aramă,
Și atent voi asculta
Șoaptele naturii mamă..

AM FOST COPIL..

de Preot Sorin Croitoru

Am fost copil, dar simt că încă
Ceva din ce eram mai sunt,
Chiar dacă-n suflet sunt de stâncă,
Zâmbesc puțin și des mă-ncrunt..

Eu simt că e ceva în mine
Ce mă-nrudește cu acel
Copil cu zâmbete senine,
Acel cuminte băiețel..

Și când îl recunosc pe pruncul
Ce doarme înăuntrul meu?
Când îmi slăvesc Mântuitorul,
Sau plâng la Bunul Dumnezeu..

Când eu mă uit spre zări senine,
Sperând să-L văd pe Domnul meu,
Atunci copilul cel din mine
Privește cerul, nu sunt eu!

Când vărs o lacrimă umilă,
Știind atâți copii orfani,
Îl văd pe el, privind cu milă
Spre frățiorii lui sărmani..

Mă uit cu multă nostalgie,
La părul meu de-acum cărunt
Și amintindu-mi de pruncie,
Știind ce-am fost, văzând ce sunt,

Eu Îl implor pe Dumnezeu,
Cerându-I în genunchi umil
Ca-n suflet să rămân mereu
Același neschimbat copil..

Sorin Croitoru

CAPRA

de Preot Sorin Croitoru 

Degeaba-i grasă capra noastră,
Degeaba-avem să-i dăm să pape..
Mai bine-o capră mai slăbuță,
Dar a vecinului să crape!

În neamul nostru mioritic
De capre-atârnă fericirea.
O capră poate să provoace
Și bucuria și mâhnirea..

COPILAȘII

O să vă meargă la inimă!

de Preot Sorin Croitoru

Îi iubești în clipa când îi vezi:
În ochii lor sclipește-o luminiță
Din lumea nevăzută-'n care crezi,
Căci ei sunt de dumnezeiască viță!

Privindu-i cum se joacă ei cuminți,
Simțim în nări parfum de mântuire,
Căci ne-amintim de îngeri și de sfinți,
De viața fericită-'n nemurire..

Ei sunt ce are lumea mai frumos,
Cu inimi strălucind de curăție,
Exemple date nouă de Hristos,
Să știe tot creștinul cum să fie.

Cuvântul ce îi definește e "candoare",
Iar crinul, floarea ce îi reprezintă.
Atât sunt de frumoși, că-'s rupți din soare,
De-aceea însuși Soarele-i alintă!

Ca ei eram și noi mai înainte,
(Copilăriei azi îi ducem dorul..),
Să îi deprindem cu un trai cuminte,
Căci ei ne reprezintă viitorul!

O, Doamne, apără-i de zile grele
Pe toți copiii din această lume,
Păzește-i de necazuri și de rele,
Rugămu-Te, chemându-Ți sfântul nume!
amin

FLOAREA

de Preot Sorin Croitoru

În orice floare, Doamne, ce-mi mângâie privirea
Îți văd înțelepciunea și-Ți înțeleg iubirea,
Căci n-ai lăsat, Iisuse, nimic la întâmplare,
Ci ai făcut cu grijă și cea mai mică floare..

Tulpina ei subțire, plăpândele petale
Ce colorează câmpul, sunt darurile Tale.
Mireasma minunată din floarea cea firavă
Îndeamnă mintea noastră să Îți aducă slavă..

Polenul ei cel galben le-mbie pe albine,
Noi ne-ndulcim cu mierea, mărindu-Te pe Tine..
Atâtea binefaceri oferă mica floare..
Și moartă sau uscată e binefăcătoare!

Pe cei curați la suflet o floare cât de mică
Din lumea pământească la ceruri îi ridică..
În cerurile Tale sunt multe flori frumoase
Ce-nmiresmează Raiul cu sfânt parfum, Hristoase..

De-aceea în biserici, la Sfintele Altare
Ți-aducem ca ofrandă și flori mirositoare,
Căci se cuvine, Doamne, să stea pe Sfinte Mese
Buchetele bogate de flori cu drag culese!

La sfintele icoane ale Măicuței Sfinte
Frumoase floricele vom pune înainte:
Preasfânta Născătoare e Floarea cea mai pură,
Nicicând n-a fost ca Dânsa vreo floare în natură!

Când merge la morminte, e-obișnuit poporul
Să ducă flori, căci astfel i se alină dorul..
Pe cei ce ne iubeau în viață înainte,
Acum cu dor îi plângem cu floare la morminte..

Există la mireasă un semn de prețuire
Mai mare decât floarea primită de la mire?..
Iar mamei ostenite de-a nașterii durere,
O floare-i poate-aduce atâta mângâiere..

De multe ori în viață nu mai găsim cuvinte,
Căci marile emoții ni le-ncâlcesc în minte..
Și-atunci ne vine-ndată ideea salvatoare:
Din dreptul inimioarei să oferim.. o floare!

Și dor și drag și prețuire,
Respect, sau chiar mai mult.. iubire,
Tristețe sau bunăvoință,
Regret, evlavie, credință,

O simplă floricică poate
Să le cuprindă-n ea pe toate!
Deci pentru-o astfel de minune
Și pentru alte daruri bune,

Îți mulțumim, Stăpâne, Ție:
Slăvit să fii în veșnicie!

amin

ÎNTREBAREA CIUDATĂ

de Preot Sorin Croitoru 

Îmi trecu-ntr-o zi prin minte
O-ntrebare cam ciudată:
Ce s-ar face bârfitorii
Dacă lumea, dintr-o dată

Ar scăpa complet de patimi,
Ar fi bună și curată,
Generoasă și-altruistă,
Ca la carte, fără pată?..

Cum și-ar potoli nevoia
De-a bârfi?.. (Căci de lipsește
O greșeală cât de mică,
Omul cum mai clevetește?)

Iar de-ar ține bârfa-ntrânșii,
Nu cumva ar bubui?
(Fiindcă știu vreo două țațe
Ce-ar muri de n-ar bârfi..)

Boala asta e cumplită
(Subsemnatul nu-i imun!)
Răutate care-ncepe
Cu celebrul: "DACĂ-ȚI SPUN!"..

E un fel de miopie
Către propriile căderi,
Ce lovește și bărbații,
Transformându-i în.. "muieri"!

Fericită e persoana
Ce-a scăpat de-așa ceva..
Care om în lumea asta
N-a bârfit în viața sa?..

Fericit e omul care
A vorbit de toți frumos..
(Cred că doar Botezătorul
Și Măicuța lui Hristos!)

Arză-te Lumina, bârfă,
Piei din neamul omenesc!
Lasă-n pace amărâții
Care (e normal..) greșesc!

A bârfi e omenește,
A rămâne bârfitor
E urât și nu se cade
Creștinescului popor!

FEMEIA, OF, FEMEIA..

de Preot Sorin Croitoru

Ce-i mai bun: o gură mare
Și un suflet și mai mare,
Sau o gură mititică
Și un suflet de nimică?..

Așa-i, fraților, femeia,
Se zburlește și te ceartă,
Dar regretă după-aceea,
Te ajută și te iartă.

Când o vezi că-i supărată,
Nu cumva să-i râzi în față,
Căci se-aprinde dintr-o dată
Și te-ai ruinat pe viață!

S-o privești cu umilință
Și să pari că-i dai dreptate,
Arătându-i pocăință
Pentru cele imputate,

Și s-o vezi cum se calmează
Și devine iar senină..
Cerul se înseninează,
Iar furtuna se termină!

Dacă te gândești, femeia,
Chiar degeaba ea nu țipă..
"Ai călcat pe bec", de-aceea
Vine-a răzbunării clipă!

Și ce poate, sărăcuța?..
Doar atâta: se zburlește
Și ridică decibelii,
Ea așa te pedepsește..

O apucă tulburarea
De atâta presiune,
Își mai pierde și răbdarea
Și-apoi spune, tată, spune..

Însă nu îți dă cu parul..
Doar cu vorba te jignește:
Ca să-și verse ea amarul,
Un' te doare, te lovește!

E momentul suferinței..
Taci și-nghite tu, masculul,
Cum a înghițit și dânsa
Când trăgeai aiurea chiulul..

Cu atât mai rău de tine
De te-a prins trăgând cu ochiul
La frumoasele vecine:
Îți descântă ea deochiul!..

Da, femeia, of, femeia..
Fără dânsa nu se poate..
Uite care e ideea:
DE GREȘEȘTI, ÎNDURĂ, FRATE!

LEBĂDA

Trece lebăda pe ape, maiestuoasă ca regina,
O privesc cu mari emoții și nu știu a cui e vina..
Întrebându-mă mai bine, înțeleg că-mi amintește
De Luceafărul ce lacul plin de nuferi îl iubește..

El a scris și-o am la suflet lebăda cea maiestuoasă,
Ce se duce să se culce printre trestii somnoroasă..
E o pasăre tăcută, nobilă precum Poetul,
Iar eu o privesc pe unde, cum dispare cu încetul..

Preotul Sorin Croitoru

IERI AM CUNOSCUT O FATĂ..

de Preot Sorin Croitoru 

Ieri am cunoscut o fată
Cu-o durere-atât de mare..
Îmi vorbea înlăcrimată
Și-am văzut ce rană are:

Este vorba de-o iubire,
Ce părea fără chichiță,
O iubire creatoare,
Căci se naște și-o fetiță,

O iubire terminată
Într-o mare de tristețe,
O iubire ce-i mănâncă 
Fetei prima tinerețe..

Fără nu știu ce motive,
Într-o bună dimineață
El dispare de acasă
Fără s-o privească-'n față!

Lasă un bilet pe masă
Ca să-și scuze lașitatea,
Cum că la această fugă
L-a împins necesitatea..

Nu îi pasă de fetiță,
Ci le lasă pe-amândouă,
Și de-atunci, din ochii mamei,
Cu potop de lacrimi plouă..

Ea îmi povestea, săraca,
Iar eu o priveam cu milă..
De la multa suferință,
Este blândă și umilă.

Nu l-a judecat pe dânsul,
Se vedea că-i duce dorul..
Mă rugam să i-L trimită
Domnul pe Mângâietorul.

(Duhul Sfânt alină oful
Și a inimii durere,
Peste viața cea amară
Toarnă picături de miere..)

Câte fete, din păcate,
Duc această tristă cruce:
Ea l-ar vrea tot restul vieții,
El o lasă și se duce..

Nu va mai găsi iubire
Din aceea NICIODATĂ,
Dar ce vină au copiii,
Să rămână fără tată?..

Nu-'nțeleg de ce încurcă
Suflete nevinovate:
Dacă nu îți place fata, 
Las-o pentru altul, frate!

Mai erau băieți în lume
Și-avea viitoru'-n față,
Dar cu falsa ta iubire
I-ai distrus întreaga viață!

Cu un copilaș în brațe
Care plânge după tata,
O să caute de-acuma
Unul să-i iubească fata..

Știind ce-și dorește dânsa,
Câți or să profite, oare?
Unii și mai răi ca tine,
Plini de vorbe-amăgitoare..

Cu-a ta lipsă de principii,
Tu ai spulberat, băiete,
Visul ei atât de simplu,
Ce-l au mii și mii de fete:

Să-și găsească Făt-Frumosul,
Să-l iubească, să-l urmeze,
Și-o familie ca-'n basme
Amândoi să-'ntemeieze..
*
Am scris poezia asta
Pentru fata care ieri
Îmi spunea cu ochii-'n lacrimi
Ale inimii dureri,

Căci așa suntem cu toții
Plăsmuiți de Dumnezeu,
Căutăm o vorbă bună
Când în viață dăm de greu..

Și cum Domnului, pe Cruce,
Și de mine I-a păsat,
Mă silesc s-alin tristețea,
După harul ce mi-a dat..

M-AM NĂSCUT ÎN SFÂNTUL POST!

(poezie multietnică)
de Preot Sorin Croitoru

Mare norocos am fost
Să mă nasc în Sfântul Post,
Căci în orice zi de-a mea,
Nu se mâncă, nu se bea!


Dacă vreau să te cinstesc
Și te chem să te servesc,
De-ți pun apă în pahar
O să zici că sunt măgar,

De îți dau să mânci făsui
O să zici că foame nu-i,
De te pun să mânci pichiorci
Pleci și nu te mai întorci,

Fiindcă-'n posturi, barabule
Ai mâncat și tu destule..
De îți dau curechi călite,
Fără rață, nu-'s primite.

"Hai, că am gătit urzici!"
"Du-te, domnule, de-aici!"
"Un orez la foc să pun?.."
"Mă constipă, deci nu-i bun!"

"O fasole eu ți-aș da."
"Chiar acum, de ziua ta?.."
"Te servesc cu tort de post?"
"Fără lapte.. n-are rost".

Așadar, iubiții mei,
Fiindcă este obicei
Să-i cinstești pe-ai tăi amici,
Ca să nu vă dau urzici,

Nici făsui cu usturoi
Și să-mi iasă bârfe-apoi,
Vă "cinstesc" cu poezii
Pentru voi și-ai voștri fii,

Căci un zâmbet e mai bun
Decât perja din magiun,
Gura până la urechi,
Decât rața pe curechi,

Sufletul înveselit,
Decât porcul rumenit
Și-un pahar de vorbă bună,
Decât țuica cea de prună!

Dicționar:
făsui = fasole (Oltenia)
pichiorci = cartofi (Ardeal)
barabule = cartofi (Moldova)
curechi = varză (Moldova)
perje = prune (Moldova)
să mânci = să mănânci (Ardeal)

Sorin Croitoru

ANUL CE-A TRECUT.

.

de Preot Sorin Croitoru

Cu mila Domnului Hristos și-a Tatălui Ceresc,
Am petrecut un an frumos și Lor le mulțumesc
Că sănătate am avut cum nici nu meritam,
Căci prea puține am făcut din cele ce puteam..

Și pâine am avut la timp, iar lipsă nu am dus,
Deși puțin I-am mulțumit Părintelui de sus..
Cei dragi ai mei, pe unde sunt, sunt sănătoși și ei;
Să nu ne plângem, că au fost și ani cu mult mai grei!

Și ploaie tot la timp a fost și pace pe pământ,
Căci Tatăl pacea a ținut prin Duhul Său Cel Sfânt.
Iar dacă uneori pe Glob a fost câte-un război,
Durerea și necazul lui nu au ajuns la noi..

Nu ne-au lovit calamități și nici epidemii,
Căci Dumnezeu a vrut să-I fim și sănătoși și vii!
Biserica în slujbe lungi se roagă pentru noi
Și cum se vede, Dumnezeu ne scapă din nevoi..

De-aceea noi Îi mulțumim din inimi de copii,
Că iată, ne-a învrednicit de multe bucurii..
Și-I cerem binecuvântări și-'n anul viitor,
Chiar dacă nu ne-am arătat un exemplar popor..

Cu frunți plecate la pământ, Stăpâne, Te chemăm,
Ca niște fii risipitori, Părinte, Te rugăm:
Să nu ne iei în anul nou nimic din ce-am avut
Și să ne binecuvântezi ca-'n anul ce-a trecut!

amin

Așteptându-l pe Sfântul Nicolae..

IERARHE NICOLAE..
de Preot Sorin Croitoru

Ce știe lumea despre tine,
Ierarhe Nicolae?
Că dai cadouri la copii,
Sau vergi pentru bătaie?..

Că-'n ziua ta ce cade-'n post
Avem la masă pește,
Că cel ce-ascultă de părinți
Cadoul și-l primește?..

E bun și-atât, decât nimic..,
Dar știe lumea oare
Cum ai salvat de la păcat
Pe cele trei fecioare?..

Cum îi salvezi pe marinari
De groaznica furtună,
Cum pui în Ceruri pentru noi
La Domnul, vorbă bună?..

Mai știu acei ce ziua ta
Cu nerăbdare-așteaptă
Că tu ești gata de orice
Pentru credința dreaptă?

Mai știu că tu ai devenit
Ca leul fioros
Când Arie-L vorbea de rău
Pe Domnul tău Hristos?..

Mai știe lumea oare azi
Că tu te-ai mâniat
Și pe eretic l-ai bătut,
Jignind pe împărat?..

Te-au dus legat soldații-atunci
În neagra închisoare,
Dar te-au eliberat apoi,
Cu cinste și mai mare!

Mai știe lumea toate astea?..
Azi cin' le mai citește?
Atâta știe lumea azi:
Că se mănâncă pește!

Te rog să te cobori din cer,
Ierarhe Nicolae,
Și să le dai la ignoranți
O strașnică bătaie!

ILIE ȘI POSTUL..

de Preot Sorin Croitoru

"În dor de carne te mănânc, fasolă,
Te rog să nu-ți iei nasul la purtare,
Că nu de dragul tău te iau din oală,
Fasolă, antipatică, nasoală!
Ești bună tu, dar lângă doi cârnați,
Iar varza, ca suport pentru friptură;
Din partea mea, voi două sunteți bune
Doar ca fiți cărniței garnitură"!
Așa vorbea Ilie-al meu cu ură,
Iar ura lui, avea și ea un rost:
Nu-i mai dăduse Veta lui friptură,

Si ca să-i fie mai usor , cateva murături ...