Mi-ai promis

Mi-ai promis o dragoste eterna,
Cand inima din piept ti-am dat,
Mi-ai promis o dragoste deplina,
Dar tare repede-ai uitat.

Era semnul iubirii noastre,
Promisiunea de-a trai,
In ceruri, printre mii de astre,
Si pe pamant, printre tristeti si bucurii.

Tu ai promis cuvintele uitate,
In stropii ploii care curge,
Se-aduna-n ape-nvolburate,
Spulbera tot pe unde-ajunge.

Promisiuni si zambete strengare,
Imbat-o inima pierduta,
Nu stie de-are vreo valoare,
Sau este-o inima vanduta.

SOARTA

Autor: Camelia Cristea

Zaruri aruncate, toate la întămplare…
Soarta omenirii, simplu joc de cărţi ?
Lăcrimează cerul, semn de întrebare,
Oare căt române, poţi să mai suporţi?

Mor bătrănii noştrii, ramuri veştejite
În pămănt se duc, triste amintiri,
Înrămate poate…, visele trăite
Marşul e funebru, plăng ai lor copii.

La masa tăcerii, se rostesc cuvinte…
Toate sunt sărace, fără conţinut,
A iesit urătul azi la drumul mare
Taie din copacul vieţii ce e sfănt !

Să punem coroane albe pe morminte,
Pe eroii nostrii să îi preaslavim
Căte legăminte, căte lucruri sfinte,
Mai ştim bunăoara, noi să mai cinstim ?

29.03.2014
foto internet

Camelia Cristea