Simplu...

Aripi vreau să dai clipelor rămase
Dar de bucurie să mai pui prin case,
Pașii-n rătăcire să găsească drumul 
Să se risipească răul ca și fumul...

Grija să își poarte traista cum o vrea
Să nu se opresca iar la poarta mea
Am cărat poveri ce m-au gârbovit
Și-am trăit intens clipa ce -am primit...

Fără doar și poate toate își au rostul,
Pelerina-n ploie, ruga ca și postul,
Lacrima fierbinte ce-a trezit tăcerea,
Vorba cu blândețe când a gustat mierea...

Stupul de albine, trântorul din ea,
Lutul ce-a fost ars (fără să mai vrea),
Buturuga mică, carul răsturnat,
Trupul de furnică ce a tot cărat...

Moara ce se-nvârte, fagurii de miere,
Rugăciunea sfântă ce mi-a dat putere,
Inima-n genunchi și dospind a pâine,
Crezul de a fi astăzi, dar și mâine!

Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească...

foto sursa internet

Camelia Cristea

"SOMN DE VECI"

Dormiți băieți până pocniți, 
De popă să fiți miruiți.
Poate nu vă mai treziți,
Luavar dracul de-adormiți!

Că de asta sunteți buni,
Parlament de somnabuli.
Adormire-ați pe cărbuni;
Adunătură de nebuni !

Vă trezește şeful mare,
La pensiile speciale.
Să le votați fiecare,
Că munciți nevoie mare!

Cum e pe ogor în soare,
Ziua în amiaza mare.
Fără apă şi mâncare,
Că nu au în buzunare !

Cum muncesc bătrânii,
Pentru rodul pâinii.
Şi au pensii de trei lei,
Şi sunt vai bieții de ei !

Iară voi vă crede-ți zmei,
Lângă şefii voştrii zei.
Jigodii de doi mardei,
V-aş culca la patru trei !

Dup-o zi de muncă,
Cu roaba în cârcă,
În genunchi să vă aducă,
Şi pe burta şi pe brâncă !

La costum şi la cravată,
Să vă săturați de clacă.
Cu dormitul la privată,
Nesimțiți, mai vreți şi plată!

Închişi după n'alta poartă,
Făcută din fier forjată.
Să vă săturați odată,
De viața de ciocolată !

(Gureanu Dumitru )