Lacătul iubirii...

Dragii mei azi am trecut podul peste Bega la Parcul Copiilor si am văzut o mulțime de lacăte prinse , cât era podul de lung , cine le-o fi pus si la ce or folosi , nu am idee !!! Voi știți ? 

Nu-i nimeni...

Pe un peron pavat cu amintiri
Merg astăzi mână-n mână doi copii,
Se duc departe lăsând în despărțiri
Ultimul zâmbet prin gările pustii.

Nu mai privesc deloc în urmă
Spre cei ce i-au condus la tren,
Merg abătuți ținându-se de mână
Parcă mimând al roților refren.

Și nu întreabă unde merg,
Unde îi duce trenul care stă să plece,
Doar amintrile-i petrec
Și vântul care sulfă rece.

Departe vor să plece și nu contează locul
Să lase-n urmă ură și mânia,
Mai vor să-și caute norocul,
Că-n țara lor li s-a furat copilăria.

Merge-ți cu bine, copii uitați ai vremurilor triste
Nu mai priviți în urmă, peronul este gol,
Nu-i nimeni să va roage , să insiste
Că să rămâneți să purtați și voi povara lor.
autor...Dorin Dumitriu
sursa foto Divertis Page !