Gesturile simbolice SIMONEI HALEP și ESENTA FIINȚEI ROMÂNEȘTI.

   După mingea victorioasă a finalei, Numărul 1 mondial în tenisul feminin, Simona Halep, a făcut câteva gesturi simbolice într-o ordine naturală, ritualică aș zice. Aceste gesturi simbolice definesc esența ființei românești, așa cum se manifestă, ea firesc de aproape 2000 de ani, în zeci și zeci de milioane de români:

   PRIMUL GEST SIMBOLIC, imediat după ce a câștigat finala, a fost să-si facă cruce și să mulțumească lui Dumnezeu că a ajutat-o să întoarcă soarta meciului, ce părea pierdut în setul al doilea, când era condusă cu 2-0, la ghemuri.

   AL DOILEA GEST a fost să se îndrepte și să se CAȚERE spre loja unde erau părinții și familia sa.
   AL TREILEA a fost să-l îmbrățișeze, in semn de recunoștință pe antrenorul ei, adică pe cel care o învață să fie cea mai bună din lume.

   AL PATRULEA GEST a fost să plângă în timp ce intona imnul național al României, in fața lumii întregi care o privea și admira.

   Asadar, pentru ROMÂNCA NUMĂRUL 1 MONDIAL în tenisul feminin valorile fundamentale sunt: credința în Dumnezeu, respectul pentru familia sa, recunoștința față de învățătorul ei și dragostea față de patrie.

Acestea sunt și sursele de putere lăuntrică ale Campioanei noastre.
Aceste valori fundamentale și munca sa îndârjită au ajutat-o să devină ceea ce este acum și să o consacre că un model românesc în toată lumea.

SLAVA LUI DUMNEZEU si FELICITARI SIMONEI!

Și a mai făcut un gest : a renunțat să mai facă reclamă firmei Adidas pentru faptul că aceștia aveau semnul sfintei cruci pe tălpile de la încălțăminte si pe mingi !

AUTOPORTRET

Multi vorbesc de Eliana, că-i așa...evlavioasă 
Dar nu știu că dintre oameni este cea mai păcătoasă
Daca multi i-ar ști povestea, vaai...crestine-ai să te sperii
N-ai văzut mai păcătoasă nicăieri în Evanghelii !

Rătăcit-a vreme multă prin hățișurile vieții
De la răsăritul stelei până-n zorii dimineții
Cheltuindu-si mostenirea....cea primită de la Tată
Când in Duhul Sfânt și apă, a fost pruncă botezată !

A fost oaia cea pierdută printre lupi și vulpi viclene
Si-a zburdat nestingherită printre șerpi și printre hiene
O tot căuta Păstorul, o striga cu dulce glas
Ea râdea fugind departe...nu făcea spre El un pas !

Răspundea cu nepăsare la chemarea Lui duioasă
Pâna-n ceasu-n care viața a lovit-o nemiloasă
Când in sufletul zburdalnic au pătruns dureri amare
A privit spre cer sfioasă...la Prea Sfânta Născătoare !

Și-a trimis Stăpâna înger, din alaiul lui Hristos
Să o poarte spre Lumină din hătisu-ntunecos
,, - Iată, oaia cea pierdută, ți-am găsit-o , s-a întors!"
Așa a grăit Stăpâna pentru mine lui Hristos !

,,- S-o hrănești din Sfânta-Ti mână,s-o adăpi că-i însetată,
Să-i tămăduiești durerea că-i de fiare sfâșiată !
S-o iubești și să o mângâi, căci departe-a stat de Tine
N-a-ndrăznit să se întoarcă...însă m-a strigat pe mine!"

,, - Vino, oaia Mea pierdută, Te-astept și strig de mult
Te-am lăsat pribeagă-n lume pentru că așa ai vrut
Dar iubirea Mea e mare...încă stau și vă astept
Nu puteți voi a greși...atât cât pot Eu să iert ! "

sursa
https://web.facebook.com/elena.popescu.3572846