miercuri, 26 februarie 2020

ÎȚI ÎNCHIN UN IMN, FEMEIE !


(de Eliana Popa)

Îți închin un imn, femeie, leagăn vieții și iubirii!
Tu ai stat și pe Golgota lângă Crucea Răstignirii,
Tu L-ai însoțit pe Domnul spre Calvar cu lacrimi grele,
Tu i-ai îndulcit amarul când i-au dat oțet și fiere!

Tu, smerită Veronica, înfruntând întreaga gloată,
Ai sărit ca o zvârlugă din a casei tale poartă,
De pe cap ți-ai smuls năframa să-i ștergi ca o mamă bună
Toată fața de sudoare, sângele de sub cunună!

Pe năframa ce L-a șters, ca o mână diafană
Și-a pictat Prea Sfântu-i chip să-ți rămână drept icoană,
Răsplătindu-ți bunătatea când toți Îl scuipau cu ură
Fapta ta stă scrisă-n ceruri și în Sfânta Lui Scriptură!

Tu, frumoasă Magdalena, ai trăit cu El, Calvarul,
Mângâind-o pe Măicuță, i-ai mai stins din suflet jarul,
Și în clipa răstignirii, împietriți sub Crucea Lui,
Doar femeile și Ioan simt durerile de cui !

Când pe Lemnul Crucii grele răstignită sta Lumina ,
Doar Maria lui Cleopa și Maria Magdalina,
Împreună cu Măicuța și cu Ioan ce șade trist
Sunt icoane de durere și simt lacrima lui Hrist.

Așa, cum demult, prin Eva, șarpele-a adus căderea,
Tot femeii la mormânt i s-a vestit Învierea
Tot femeii i s-a spus, să vestească atunci lumii,
Când El a strigat : ,, Maria!" și ea i-a răspuns : ,, Rabuni!"

Cine a născut pe-aceia care au slujit Iubirii ?
Cine a ținut în brațe mucenicii și martirii?
Cine le-a sădit sămânța dragostei pentru Hristos?
Tot femeia ce e mamă, născătoare de frumos!

Dar Femeia cea mai sfântă, e Cea Pururea Fecioară
Și în cer și pe pământ e cea mai de preț comoară!
Prin ea s-a-ntrupat Iubirea, prin Mireasa fără Mire,
Să ne ducă firea noastră, cea de lut, spre Nemurire!

Te-ai născut din Sfânta Ana și-ai călcat prin glodul humii!
Dar ca tine n-a fost alta de la-ntemeierea lumii,
Mai frumoasă ca frumosul, ce-aș putea spre slavă-ați scrie?
Când te laudă toți sfinții, Prea Curată-n veci, Marie!

Îți închin un imn, femeie, mama mea cu părul nins!
M-ai crescut cu multă trudă și în suflet crini mi-ai prins!
Și-au crescut plini de lumină să îi port și-n veșnicie
Însă azi, cules-am unul, să ți-l dau măicuță, ție !

(din volumul de poezii ,, Ce-ai iubit în mine, Doamne?")

marți, 18 februarie 2020

Suflet de mamă


Mamă , tu izvor de lacrimi ,
Dincolo de infinit
Am citit cândva o carte
Tu esti vis fără sfârșit.

Și mai cred încă în vise,
Ochii mi-i deschid în zori
Cu senzația ca mint
De atâtea mii de ori..

C-am purtat și eu tulpina
Unei dulce primăveri
Însă ani de ani s-a frânt
Printre lacrimi si dureri.

Și cobor încet în suflet,
Unde toate își au sălașul
Toamnele îmi fug grăbite
Eu nu pot să le tin pasul.

Dar acolo-n piept la mine,
Unde inima îmi bate
Îmi tin copilașii mei
Și mă rog de sănătate.

Si cad boabele de rouă,
Pe obrazul singuratic
Parcă-s picuri de tămâie
Intr-o cană cu jăratec.

Izvorăsc și lacrimi curg ,
Pe sub geană în tăcere
Parcă-n ochii ei plăpânzi
I-o fântână de durere.

Mai rămâne un ghemuț,
Și-l depăn încetișor
Sufletul mi se destramă
Doar el știe..câte dor!

Autor Mary Otilia Mari

Postări populare

Despre mine

Fotografia mea
Sunt pe internet , pentru Slava Lui Hristos si lucrez la Via Domnului ..Iubesc Ortodoxia ,,Credinta adevărată!

http://colajeortodoxe.blogspot.ro/

Arhivă blog