Conversație între un soț și un psiholog

„Soția mea nu lucrează!”

P: Ce faceti pentru a va castiga existenta, domnule Vasile ?

S: Eu lucrez la o banca.

P: Sotia ta?

S: Nu lucreaza. Ea e casnica.

P: Cine pregateste micul dejun pentru familie?

S: Sotia mea.

P: La ce ora, in general, se trezeste sotia ta?

S: Ea se trezeste devreme pentru ca pune masa,pune mancare la copii la scoala,se asigura ca sunt bine imbracati si pieptanati,daca au luat micu dejun,daca s-au spalat pe dinti si daca si-au luat toate lucrurile pentru scoala.

P: Cu cine merg copiii la scoala?

S: Sotia mea ii duce la scoala.

P: Dupa ce duce copiii la scoala , ea ce face?

S: In general cate ceva prin oras, cum ar fi: plateste facturile sau se opreste la magazin. Apoi se intoarce acasa si pregateste mancarea. Serveste masa, ordoneaza prin bucatarie dupa care se ocupa de spalatul hainelor si curatenia in casa. Doar stii cum e.

P: Seara, cand te intorci de la birou, ce faci?

S: Ma relaxez, normal. Pai sunt obosit cum am lucrat toata ziua la birou.

P: Ce face sotia ta seara?

P: Ea pregateste cina,serveste pe copii si pe mine, spala vasele, mai ordoneaza inca odata prin casa. Apoi pregateste copiii pentru culcare, le da lapte cald cum le place sa bea, verifica daca s-au spalat pe dinti…

Asta e rutina zilnica a multor femei in toata lumea: incepe dimineata si continua pana la alta ora din noapte. Asta se cheama ” nu lucreaza” ?!

Casnica nu are diploma, dar semneaza cea mai importanta diploma in viata de familie!

De ce sacrificiul ei e nesemnificativ?

Cineva a intrebat: „Dumneavoastra sunteti o femeie care lucrati sau numai o” casnica”?”

Ea a raspuns:

„Eu lucrez ca o sotie in casa,

24 ore pe zi ..

Sunt mama

Sunt femeie,

Sunt fata,

Sunt desteptator,

Sunt bucatareasa,

Sunt consolatoare,

Sunt maestra,

Sunt servitoare,

Sunt ingrijitoare de copii,

Sunt doctor,

Sunt o muncitoare manuala,

Sunt agent de siguranta,

Sunt, sunt….

Nu am vacanta,

Nici licență de doctor.

Nu am zi libera, lucrez zi si noapte,

Sunt de garda tot timpul, nu ma opresc si …

Toate astea ,numai sa asculti fraza: „Dar, ce faci toata ziua " ?

Femeia e ca si sarea:

Prezenta ei nu se aminteste, dar absenta ei lasa totul fara savoare.

sursa

 Teodor Ciurariu

N-am pierdut...

N-am pierdut niciodată cu bunătatea. Este adevărat că au fost și oameni care doar au profitat de sufletul meu cald și încăpător, că au fost și oameni care mi-au răspuns cu rău la binele oferit, că au fost și oameni nerecunoscători, însă viața m-a răsplătit din plin pentru toată bunătatea mea. Tot ceea ce nu am primit de la oameni, am primit înzecit de la Dumnezeu.

N-am pierdut niciodată cu modestia. Este adevărat că unii oameni m-au desconsiderat și că m-au subestimat, dar cu timpul au realizat că modestia este o virtute și au ajuns să își dorească să fie ca mine. Iar ceilalți, care m-au apreciat obiectiv au câștigat în mine un prieten loial.

N-am pierdut niciodată cu sinceritatea. Au plecat de lângă mine doar oamenii care nu suportă adevărul și mi-au devenit dușmani doar cei nesinceri, care, oricum nu aveau ce căuta în viața mea.

N-am pierdut niciodată cu răbdarea. Este adevărat că uneori a trebuit să aștept foarte mult pentru a-mi îndeplini câte un vis, iar alteori a trebuit să renunț de tot la visurile mele… Dar am învăţat că cele mai mari realizări necesită timp și că pentru cele mai importante lucruri trebuie să fii pregătit, pentru a ști cum să le valorifici și să nu le pierzi.

N-am pierdut niciodată iertând. Este adevărat că am iertat oameni care m-au rănit foarte tare, care nu și-au cerut iertare niciodată și care nici măcar nu au regretat că m-au nedreptățit. Dar iertându-i, am câștigat un suflet liber și liniștit, netulburat de amintiri triste din trecut, de regrete, de frustrări și de dureri.

N-am pierdut niciodată crezând în Dumnezeu. Este adevărat că uneori nu am înțeles greutățile nemeritate prin care a trebuit să trec, dar totodată mi s-a dovedit că orice problemă are o rezolvare, că orice încercare își are rostul ei, că după orice sfârșit urmează un alt început, că după orice durere urmează o mângâiere, că după orice pierdere de sine urmează o regăsire, că după orice eșec urmează o reușită…

N-am pierdut niciodată iubind. Este adevărat că nu mi s-a răspuns întotdeauna cu aceeași iubire, că unii oameni m-au iubit doar declarativ și că doar m-au folosit, dar eu m-am dăruit cu totul și am refuzat să nu mai cred în iubire doar pentru că am întâlnit și oameni care m-au dezamăgit. Iubind, am trăit din plin, cu bucurii și cu momente de adâncă tristețe, dar am trăit cu adevărat… iar azi, privind în urmă, nu regret nimic, nu îmi este rușine de omul care am fost și mai ales, am învățat că iubirea nu cunoaște limite și că este motivul existenței mele…

Preluat de pe net