SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN ”VACCINAT”

 



Nu aș putea să îți mai spun vreodată,
Să te mai sun, să te mai rog ceva,
Vaccinul ne dezbină înc-o dată,
Și Dumnezeu e trist pe undeva.

Tu crezi cu râvnă într-un ”ser” minune,
Eu cred doar în Hristos, și în ”acul” său,
Dar ne desparte trist această ”lume”,
Eu îți spun ”frate”, tu mă crezi un ”rău”.

Te-ai vaccinat să pleci în ”țări” străine,
Așa mi-ai spus la ultimul apel,
Convins că sănătatea vrea și vine,
Nu de la îngeri, ci de la ”rapel”.

Prospectul de vaccine, nu contează,
Că nu oferă certe garanții,
Tu spui că moda lumii valorează,
Mai mult decât a mele ”inepții”.

Și totuși ești ”cobaiul” prins în lesă,
Cu mâna ta sfios ți-o pui la gât,
Și când îți spun că ”Cerul” e compresă,
Tu îmi răspunzi teribil de urât.

Păcat că așa puțin ai vrut în viață,
Și cât m-am chinuit să îți explic,
Că doar Hristos e sens și dimineață,
Și să te ”împărtășești” măcar un pic.

Orgoliul tău de rațiune pură,
Și diploma ce-ai pus-o pe un zid,
Te-au depărtat de blânda mea măsură,
De-a trece cu Hristos prin orice vid.

Și nu o să te bat la cap, drag frate,
La urma urmei este treaba ta,
Dar nu călca pe sfânta-mi libertate,
Regret c-o să sfârșești în lumea ta.

Eu nu mă vaccinez, mi-ajunge leacul,
De-a crede în Hristos și în al meu vis,
Și dacă mâine se termină veacul,
Mă voi muta curat în paradis.

Păcat, căci m-ai avut așa aproape,
Și n-ai vrut să profiți de ”umbra” mea,
Te-aș fi-nvățat că totuși se mai poate,
Să ai un Dumnezeu la vreme grea.

de Pr. Cătălin Dumitrean

https://www.facebook.com/LuminaLinaSibiu/photos/a.1678308115551307/3853390088043088

O poveste cu litera "P"

– Cum te numești, domnule?

– Petre

– Și ce lucrezi?

– Prepar pește prăjit pentru pescari.

– Bine, și ce anume faci?

– Pun peștele pe plăci, pisez piper, presar piper peste pești, potrivesc plăcile pe plită; pentru peștele prăjit pregătesc piure; pun peștele pe platouri; pentru placul pescarilor pun pahare pentru palincă.

– Dar de ce vorbești numai cu „P”?

– Poftim?

– De ce vorbești numai cu „P”?

– Pot pronunța pe P perfect perceptibil.

– Ei, asta e acum! Pun rămășag că la întrebările mele vei greși.

– Primesc provocarea.

– Pe cât?

– Pun pariu pe patru poli!

– S-a făcut!

– Spune-mi, ce-ți place să mănânci?

– Pastramă, papricaș, pârjoale, pui pane, porumbei, piftie piperată, pește, plachie, prefer păstrăvi, potârnichi, papanaș, papară.

– Și ce îți place să bei?

– Palincă, pinot, pelin, porto.

– Și la desert?

– Plăcinte, prăjituri, pișcoturi, pepene, prune, pere, portocale, piersici, papanași.

– Dar înghețată obișnuiești?

– Puțin; profiterol, parfait.

– Spune-mi, cum îți petreci timpul liber?

– Primăvara prefer plimbări prin parcuri, pe poteci, prin pădure, prin poienițe.

– Dar vara?

– Plajă, pescuiesc.

– Și iarna?

– Prefer patinajul.

– Te pomenești că poți să-mi spui și o poezie numai cu litera „P”?

– Pot.

– Asta nu o mai cred. Spune-o!

-Poezia poetului Petru Popescu :

„Prin păduri, peste poiene,

Prin pustiuri, peste pietre

Păsări, pâlcuri pribegesc

Părăsindu-și puii proprii

Pe pământul părintesc

Prima pasăre, pilotul,

Plescăind puternic pliscul,

Plutea privind pământul

Pajiștea, pădurea, piscul.”

– Off... Văd că am pierdut...Pa!

– Pardon, pentru pariul pierdut plătești patru poli!

– OK.. Plătesc.

– Pune paralele pe portofel...