Într-o vară mai torida

Într-o vară mai torida, chiar în luna lui cuptor,
Pe a dragostei aripă, m-am pornit să mă însor.
Tinerel, slăbuț din fire și cu pletele în vânt,
De iubirea mea fierbinte, n-am spus mamei un cuvânt.

Două sate și-o pădure le-am străbătut rând pe rând,
Doar mânat de fericire și cu a mea iubită - n gând.
Nu știam eu pe atuncea ce înseamnă însuratul,
Gândul meu era doar unul:ca să nu mi-o fure altul.

Era prima mea iubire și atâta o doream,
Că nici tălpile bătute de la drum nu le simțeam.
Doi copii curați la suflet și cu lipsuri ca tot omul,
Am privit doar înainte și-am crescut frumos ca pomul.

Înțelegerea, respectul, nu am cumpărat cu bani,
Ele-au fost rodul iubirii și au dăinuit în ani.
Am sădit și-un pom și-o floare și o casă am clădit,
Sănătoși ne sunt copiii, azi sunt tare fericit.

Iubita mea de atuncea și aleasa vieții mele,
Mi-a călăuzit cărarea, precum cerul plin de stele.
Când ne-a fost aspră cărarea, Dumnezeu ne-a cercetat,
Ne-a scos oameni buni în cale și din toate ne-a salvat.

Ne-am cărat pruncii pe brațe și-n căruțe pe ogoare,
I-am crescut cu borș de casă, fără mofturi la mâncare.
Inca scriu cuprinsul vieții și-i atâta de placut
Parcă m-aș tocmi cu viața, să-i mai cer ani împrumut.

Am trudit și zi și noapte să agonisim averea,
Azi trăim din amintire ca ne-a părăsit puterea.
Bătrânețea ce odată ne-a fost pricină de râs,
A întins mai iute pasul și din urmă ne-a ajuns.

Tinerețe, floare rară, cât de repede te-ai dus,
Am gustat a ta licoare, dar ca soarele-ai apus.
Deși simt dureri în oase și mă paste iarna vieții,
Tot mă gâdila iubirea, ca în anii tinereții.

 
autor Rodica Larie.

Fănica

Fănica e o fată de la țară
Cu suflet cald , născută bolnavioară
Ea de părinți a fost tare iubită
Cu dragoste și drag a fost crescută.

Ea este mai mereu cu zâmbetul pe buze,
Slujeste tuturor cu timp și fără timp
Nu minte,nu se lauda, smerit vorbeste ,
Are mai mult o inima ca de copil.

Fănica e o fata ce iubește.
Asa a învățat-o mama sa.
Cu inima curata mulțumește
Lui Dumnezeu pentru această viață sa.

Ea doi băieți a reușit să crească,
Asa a randuit-o Cel de sus
Ca-n timpul bătrâneților sale
Sa aibe și ea un ajutor în plus.

În ochii ei smeriti se vede cerul,
Se vede dragostea Mantuitorului Hristos
Nu am curajul ca sa-i privesc în față
Si-mi plec privirea îndreptată-n jos.

Mihaela Stoica-Cucoanes

Fănică e o tânără mămică care s.a născut prematur. Mama ei născuse doua gemene și doar Fănica a trăit.
S.a născut cu probleme de sănătate (la cap) , părinți au căsătorit.o, a avut doi băieți, soțul era foarte violent și l.au gonit, rămânând mama ei sa ii crească copiii.

Și mama ei asta mi.a zis ca ...și.a dorit tare mult nepoți ...ca sa aibă cineva grija și de fata ei.

Fănică are ochii albaștri ca cerul..., umili...m.a impresionat extraordinar ....