Printre pietre ...ploi și spini..

Printre pietre ...ploi și spini..

Pe un drum cu mărăcini ...
O viață am tot umblat..
Am căzut ...m-am ridicat...

A fost greu...a fost ușor..
Au trecut încetișor..
Anii tinereții mele..
Plini de dor și de durere..

Înflorit-a floarea vieții...
Printre bolovani...
Am avut și prieteni..
Dar și mulți dușmani..

Printre lacrimi si suspine..
Am înaintat...mereu..
Alături ...prin ploi și furtună..
Mi-a fost numai Dumnezeu...

EL m-a așezat aici...
Si-a spus..,,înflorește "..
Și încet și cu răbdare.. .
Astăzi bobocelu-i...floare..

Printre pietre ...ploi si spini..
Astăzi înflorește o floare...
Însă câți dintre voi stiti...
C-a durut și încă doare.....?

Nu-i usor să rămâi floare..
Si cu sufletul curat...
E nevoie de răbdare..
De lacrimi atât de-amare..
Si de genunchii ...plecați..

Maria Pintican...

,,Înflorește acolo unde te-a așezat...Dumnezeu.."

Sărut mâna...mămăită ..

Sărut mâna...mămăită ..
Stai singură la portiță..
Si privești în depărtare..
Pe cine aștepți...matale?

Doamne ajută...stau si-astept..
Vremea ca să treacă..
Că-i august...si e conced..
Poate vine fata acasă..

Că-i plecată de ani mulți..
În țările străine...
Să îngrijească pe ăi bătrâni...
Si neputincioși ca mine..

O privesc și-mi vine a plânge..
Imi întorc privirea..
Să nu-mi vadă bunicuta..
În ochi...dezamăgirea...

De matale mămăită .
Grijă ...cine are...?
Are bunul Dumnezeu..
Si Preasfanta Născătoare...

Ei imi poartă grija... maică ..
Si nu numai mie..
Că -i asa de părăsită..
O întreagă...Romanie..

Au rămas bătrânii maică..
Părăsiți... ai nimănui..
Căci copiii în lume pleacă..
Purtând grija banului..

Nu gândesc măcar o clipă..
Ce comoară au acasă...
Pentru o mână de arginti...
Pleacă ca să pribegească ..

Nu gândesc că...cu argintii..
Nu pot cumpăra ...
Sănătatea și iubirea..
Ce le-o poartă măicuța....

Ii sărut mâna muncita..
Si imi văd de drumul meu...
Plec...măicuță dar te las..
În grija lui Dumnezeu...

Maria Pintican..