Eu m-am născut în secolul trecut

Și cred c-am fost o mare norocoasă.
O altă generație de lume am văzut
Mai simplă, mai săracă, dar frumoasă.
Eu am venit pe lume-n acel veac,

Când omul era om și vorba vorbă.
Azi amabilitatea poate fi un fleac,
Căci banu-i la putere și la modă.
Eu m-am născut în acea vreme-n care,

Țăranii erau cei mai gospodari.
Dar unii azi probabil că uitară,
Că-n case mici, s-au născut oameni mari.
În secolul trecut m-am întâlnit

Cu oameni care-și scoteau pălăria.
Dar din păcate azi e deficit
Respectul, politețea, omenia...
Sufletul meu și-acum mai hoinărește

Pe ulițele satului natal.
O văd pe mama tânără, muncește
Și eu cu ea alături,undeva pe deal.
De greutăți în prezent nu mi-e frică.

Neajunsurile de-atunci m-au călit.
De-aveai la cină un boț de mămăligă,
Nu te plângeai, ci erai mulțumit.
Eu m-am născut demult, tare demult.

Probabil de aceea-s,,demodată".
Pun preț pe modestie cel mai mult
Și pe-acel om cu inima curată.

Natalia Mazilu-Miron

OPINCA ROMÂNEASCĂ

de Eliana Popa

Opinca a fost talpa țării
Și tot opinci au încălțat
Străbunii daci, nemuritorii
Ce peste moarte au călcat.

Opinci a încălțat bunicul,
Când se ducea la horă-n sat,
Când secera în holdă spicul
Și când mergea la semănat.

Badea Cîrțan tot cu opinca,
A mers pe drumuri temerar
Și în spinare cu sarica,
A dus istoria-n Ardeal.

Și pe Columnă e opinca
Brâncuși o poartă la Paris,
Frumos și-o asorta bunica,
Cu tricoloru-n bete prins.

Pe Parlament, la Budapesta,
Sus NAȚIA! striga opinca
Printr-un oltean, întreg Ardealul
De steagul lor și-a prins lozinca!