Clericii îl vor primi, îl vor accepta pe Antihrist!

               

        Părintele Nicolae vorbea despre căderea în masă a clericilor şi ierarhilor, dar cu toate acestea binecuvânta să se frecventeze biserica până la sfârşit, până când vor modifica Simbolul de credinţă, vor înceta să cânte Tatăl nostru, vor modifica semnul de pe prescuri şi vor îndepărta de pe Sfântul Altar chivotul cu daruri.

Atunci când Domnul locuia pe pământ, între ucenicii săi era un trădător, Iuda, iar ceilalţi erau credincioşi, iar înainte de a doua venire, lucrurile se vor schimba, şi vor fi puţini păstori credincioşi, iar ceilalţi necredincioşi. Aşa spunea părintele, că lucrurile se vor inversa. Spunea că vor fi puţini păstori.

Părintele Nicolae mi-a spus: "Tu mergi la Dumnezeu, mergi la biserică, mergi la Dumnezeu nu la oricine, şi cu toate că preoţii sunt în acest fel, oricum trebuie să mergi la biserică pentru că, clericii vor răspunde pentru faptele lor."

Părintele spunea, că va veni un timp, când nu va fi voie să mergi la biserică pentru că va fi o stea pe prescuri şi steaua va fi în loc de cruce.

Spunea despre antihrist că, clericii îl vor primi cu toţii şi apoi nu va mai fi voie să mergem la biserică în momentul în care va fi antihristul. Și ne atenţiona să avem grijă ca să nu mergem la antihrist în biserică. Spunea că acolo în biserică vor fi icoanele lui antihrist.

Părintele spunea că aceasta se va petrece în timpul lui antihrist, că în biserică în locul icoanelor vor fi portretele lui antihrist şi atunci deja nu vom mai avea ce face la biserică.

Părintele spunea, că credinţa oricum o vor schimba, o vor schimba. Adeseori spunea că pe Sfântul Altar nu va fi arca, o vor înlătura ca nefiind necesară. Nu vor cânta Simbolul de credinţă şi Tatăl nostru. Şi vor mai adăugat ceva de-a lor. Şi asta este cel mai important.

Părintele a spus, că din moment ce pe Altar nu există arca, nu se permite să oficiezi serviciile divine. Păstrătoarea darurilor. Nici într-un caz. Este arca lui Noe. [n.n. se referă la chivotul unde este păstrată Sfânta Împărtășanie; de la cuvântul rusesc "ковчег"]

Iar atunci când îl întrebau pe părintele ce se va întâmpla, dacă nu vor afla despre asta, părintele răspundea că dacă frecventaţi biserica nu se poate să nu recunoaşteţi modificarea Simbolului de credinţă, iar când se deschid Uşile Împărăteşti puteţi să vedeţi arca. Din moment ce arca nu mai este, înseamnă că gata.

„Cum vor modifica credinţa?” îl întrebau pe părintele. Şi răspundea: „Va avea loc căderea bisericii, nu va fi voie să mergem la biserică şi se va ajunge până acolo, încât la Sfântul Altar vor sluji femeile”.

Cauza unei astfel de grave căderi, părintele o vedea în laicizare şi cedare în fața ispitei.

Părintele Nicolae Ragozin (1898-1981)

Sursa: Sarea Pământului 1



Mai întâi ne vor inunda cu hârtii, adică cu multe acte, înainte de pecete. Nu vor pezenta pecetea de la început pentru că nimeni nu o va accepta. Aceste acte parcă lipsesc pe om de minte. Abia apoi, omul lipsit de minte va primi pecetea.

Vor fi multe numere ca omul să nu înţeleagă că este semnul 666. Persoanele cu mintea deschisă, vor calcula și vor afla, ceilalţi nu vor înţelege nimic.

Oamenii vor face o mașină care se va numi “Fiara” (în vremea lui nu existau calculatoare peste tot).

Această mașină va cunoaște absolut totul despre om și va răspunde și la orice solicitare. Toţi oamenii vor fi introduși în această mașină și va fi foarte rău.

Aceasta va fi ca un televizor. În timpul persecuţiilor, mulţi se vor lepăda de frica chinurilor. În fața acestei Fiare, vor fi duși crestinii și ea va dicta:

“Nu credeţi acestui om pentru că el n-a renunţat, ci se roagă în sinea lui la Dumnezeu!!!”

Ei vor voi să-L smulgă cu totul pe Dumnezeu din sufletul omului. În privinţa buletinelor, va fi o dezbinare în popor pentru că oamenii nu vor mai ști pe cine să creadă.

Aceasta va fi o mare nenorocire. Clericii se vor dezbina în această problemă, iar poporul nu va ști pe cine să creadă…

În urma primirii buletinelor, cei care le-au primit vor accepta și schimbarea credinţei. Se vor schimba slujbele, iar clericii vor sluji pentru soţii și pentru copii.

Clericii vor da binecuvântare pentru buletine, dar voi să nu le primiţi!

Toate eforturile demonului sunt îndreptate către păstori, să-i facă să meargă greșit, iar poporul să se ia după ei.

Păstorii vor fi trădători! La început era un Iuda, iar ceilalţi, credincioși Mântuitorului. La sfârșit, va fi invers, foarte puţini credincioși și majoritatea trădători. Vor fi puţini păstori!

Steaua cu cinci colţuri era steaua lui Lenin. Înainte de sfârșit, o vor înlocui cu cea cu șase colţuri, care va fi steaua lui Antihrist. Când îl vor îngropa pe Lenin, atunci va veni Antihrist.

Clericii vor fi orbi, muţi și surzi!

Tuturor le este frică să nu-și piardă locul dacă vor spune ceva. Nu le este frică de Dumnezeu, ci le este frică să nu-și piardă locul.

☦️ Părintele Nicolae Ragozin ☦️

https://youtu.be/OHprja-Jf0c?si=8A9yePa7Joo0mMMh

Remușcarea Eminescu - Adrian Păunescu

                         

Pe o stradă oarecare, dintr-o țară oarecare,
Părăsit, uitat şi singur, Eminescu, iarăşi, moare,
"Doina "lui colindă țara, de la Nistru, pân-la Tisa,
"Doina" lui înlăcrimată, urmărită, interzisă.

Bocetele sunt cinstite, parcă el le-a fost o rudă,
Chiar dacă, fiind în viață, n-a vrut nimeni să-l audă,
Eminescu redevine, dintr-o mie de motive,
Numele sonor şi tragic al regretelor tardive.

Căci acesta-i obiceiul, prin această țară moartă,
Ei, cu geniile țării, tot mereu aşa se poartă,
Le omoară fără preget, cu plăcere le omoară
Şi se pun pe plâns, pe urmă, şi e jale mare-n țară.

Autentici şi-n regrete, autentici şi în crime,
Omorându-şi, prin uitare, pe cei gata să-i exprime,
Naturali în gelozie, naturali în remuşcare,
Mor cei mici de dorul celui omorât c-a fost prea mare.

Piatra aruncată-ntr-însul a rănit mortal norocul,
De e jale şi e moarte şi e plânset, în tot locul.
Eminescu ne arată toată tragicomedia:
Cum se moare-n România, când eşti, însuți, România!

E-un blestem, ce nu sfârşeşte să lucreze niciodată,
Remuşcarea Eminescu, în acelaşi fel, se-arată,
Cu valorile-n derivă, însăşi țara e-n derivă,
Ce cu moarte, toată viața, geniile îşi cultivă.

N-a fost unul să găsească înțelegere acasă,
A plecat mereu o piatră către dânsul, furioasă,
Astfel, mediocritatea a produs mereu otravă
Şi a fost torent de pietre, în invidia grozavă.

Către capetele țării, în isterica risipă,
Caracuda vetișană nu s-a potolit o clipă,
Peste lacrimile țării, urcă lacrimile verii,
Iarăși, piatra e la modă, iarăși, au căzut criterii.

Iarăși, pleacă trist Poetul, dintre oameni, printre astre,
În ospiciul plin de pietre al indiferenței noastre,
Iarăși, spumegă noroiul ce, în loc de sânge, bate,
Iarăși, moare Eminescu, părăsit de toți și toate.

Iarăși, moartea celui mare, morții țării s-a adaos,
Iarăși, totul e posibil, într-un imposibil haos.
Și, în rest, frumos e totul. Și ce muzică deșteaptă:
Pietrele în așteptare zuruie, din treaptă-n treaptă.

E-o serbare populară și, ca neam, ne reprezintă,
Toți românii-nvață astăzi cum se dă cu piatra-n țintă.
Nu mai credem în cuvinte, că sunt urlete sau șoapte.
Eminescu, geniul nostru, e sărbătorit prin fapte.

În imagine statuia lui Mihai Eminescu la Cernăuți