Pentru cel ce se îndoiește, nimic nu există!"
Noi credeam,
Pentru că dincolo nu vedeam,
Credeam că lumea se sfârșește,
Unde capătul ei se găsește.
Mulți nu credeau
Că puteau
Merge mai departe,
Pe o altă cale aparte.
Trebuia să ne rupem cu totul de trecut,
De trecutul ce nu vroia să fie mut,
Trecutul în care ne-am născut
Și am crescut.
Uneori e greu
Să te rupi de trecutul tău!
Uneori e greu
Să ai drumul tău!
Dar atunci când drumul îți este arătat,
Atunci când, doar cu flori calea ți s-a presărat,
Ai atât de multe de aflat!
Rupt de trecut,
Poți vedea viitorul, ce nu e mut.
Viitorul te cheamă, dându-ți hrană,
Atingându-te fără prihană.
Acolo poți zbura,
Poți fi doar tu și, ... nimic altceva
Din trecutul tău.
Doar tu și Dumnezeu!
Știu că n-ai să mă mai găsești.
Știu că n-ai să mă însoțești
Dincolo de capătul lumii din povești.
Tu, cu trecutul tău,
Eu, cu viitorul meu.
Acum nu ne vom mai găsi,
Dar poate cândva,... altundeva, mă vei reîntâlni.
Ploaia va veni, și va spăla lacrima de pe fața ta.
Știu, n-ai să taci.
Iertarea n-ai să o faci.
Și doar gândul că pentru totdeauna eu am plecat,
Fruntea pentru moment ți-a înseninat.
Mâinele,... pentru mine va fi rupt de acel trecut.
Va fi rupt de prezentul uitat și atât de înlăcrimat.
Voi fi undeva departe, liberă, cu o altă frumoasă parte,
A lumii, ce pentru totdeauna ne desparte.
Phy,
Berlin, sâmbătă 17.08.2024, ora 20,20÷20,27
