POEZIE DE CARE SPER SĂ NU SE ALEAGĂ ...PRAFUL.
______________________________________________
Variantă nouă
Un Fir de Praf dormea pe o lentilă
A unor ochelari! L-am luat în „dește”.
Simțeam în mine dragoste, nu milă!
Pe el nici măcar cârpa nu-l iubește!
Îl scutură pe geam, cu mâna noastră!
Mare noroc pe el că știe zborul
Pe drumul dintre luturi și fereastră!
Știți voi pe cineva să-i ducă dorul?
În altă zi stătea pe un fotoliu!
Odihna niciodată nu e viciu.
„Nu vezi că e în negru? Poartă doliu...”,
I-a zis răstit femeia de serciciu!
Veni un vânt și-l luă la subsuoară.
A trebuit să-l mute-n altă parte.
L-ar fi-nvățat cântatul la vioară,
Dar ce să vezi? Bietul nu știe carte!
Ajuns pe pălăria mea brunetă,
Firul de Praf s-a așezat în taină!
Până să îl invit la o șuetă,
Zbură pe un fular, apoi, pe haină!
Nimeni nu se întreabă de ce tace
Un Fir de Praf dormind pe o maramă!
Cine e el? De unde vine-ncoace?
Nu tot dintre pământuri se destramă?
Unii îl folosesc pentru blesteme,
I-auzi spunând „ să se aleagă praful”,
Iar bietul Fir de Praf nu are vreme
S-adune-n jurul său întreg taraful!
Firul de Praf - o viață tare tristă
Și scurtă ca iubirile de ceară,
Căci oamenii își cumpără batistă
Pentru a fi curați... pe dinafară!
Constantin Mosor, 21 septembrie 2021, București.
