Singuri...doar cu Dumnezeu

De ce, taică, stai cu mâna-ntinsă
Şi-ți acoperi fața de durere plânsă,
Lacrimi calde-ți curg rând fără de rând
Gândul ți-l îngâni cu ochii-n pământ...

- Dragul meu, fecior, nu ştiu ce-i cu mine
M-a lăsat puterea si nu-mi este bine
Şi sub coasta stângă
ca şi-n alte rânduri
Simt cum mă înțeapă junghiuri peste junghiuri.

Am crescut băiat cel mai drag fecior
Şi-a plecat în lume şi mi-e tare dor,
Nu mai ştiu de el de vreo şapte ani
Slugă-i la străini pentru puțini bani...

Şi-am avut şi fată ca raza de soare,
Se mirau vecinii de-aşa mândră floare,
A plecat în lume după un trai mai bun,
Iar eu am rămas... singur în cătun.

Cu durere mare am ieşit în lume,
Satul e pustiu fără nici un nume
Nimeni nu mă-ntreabă de am lemne-n vatră,
Nimănui nu-i pasă de-a mea tristă soartă.

Am o rugăminte...ştiu că nu-i ușor
De aveți copii şi de ei vi-i dor
Strigați-i pe nume în mai multe rânduri
Să se-ntoarcă acasă căci bătuți de gânduri
Au rămas bătrânii şi e tare greu
Singuri prin cătune...doar cu Dumnezeu...

7 februarie 2019 Ploieşti
Vasile Coman

Coman Vasile - Din vise scrise -

Limba noastră-i o comoară!

Ce s-ar întâmpla dacă am lua ad literam expresii ca: „m-a făcut cu ou şi cu oţet“, „m-am trezit cu noaptea în cap“ sau chiar să încercăm să „despicăm firul în patru“? 

Am ajunge la disperare ca personajul de mai jos.

 Se trezeşte un tip de dimineaţa din cauza unor zgomote ciudate: se crăpa de ziua.
O caută pe nevastă-sa în pat şi n-o găseşte: o furase somnul. 
Se duce la baie şi se uită in oglindă, dar oglinda se face ţăndări: aruncase o privire.
 Se uită într-un ciob de oglindă şi se vede tăiat pe tot corpul: îl tăia la stomac de foame.
 Pleacă la serviciu şi pe drum vede două tipuri de oameni: unii care scădeau în înălţime (pe ăia îi rodeau pantofii) şi alţii care dispăreau pur şi simplu (pe ăia îi fura peisajul).
 Ajunge la serviciu şi îşi vede toţi colegii lipiţi de tavan: purtau discuţii la nivel înalt. 
La un moment dat se dezlipesc şi cad toţi de-odată: căzuseră de comun acord. 
Se enervează şi pleacă de la serviciu.
 Pe drum, îl vede pe unul lipit de asfalt şi vreo doi care trăgeau de el să-l dezlipească: era sărac lipit pământului.
Mai încolo îl vede pe unul căruia îi cădeau urechile, nasul, ochii: era putred de bogat.